Criminal revision: failure to establish new unknown facts and impermissible new evidence in revision proceedings

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția penală, prin sentința penală nr. 535 din 30 octombrie 2006, a respins cererea de revizuire, formulată de condamnatul M.I, privind sentința penală nr. 134/1979 a aceluiași tribunal.

Revizuientul condamnat, la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru uciderea soției; infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a formulat cererea cu motivarea că nu el este autorul omorului și că cel care i-a ucis soția este chiar fratele victimei, numitul D.M.

A arătat că a aflat acest lucru de la fiica sa T.N. care în timp ce el se afla în executarea pedepsei a stat de vorbă cu martora D.C. fiica lui D.M. și aceasta i-a relatat că tatăl său este condamnatul.

Prima instanță a motivat că cele invocate nu constituie fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Împotriva hotărârii a declarat apel condamnatul revizuient care a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică reluând aceleași motive din cererea adresată tribunalului.

Prin decizia penală nr. 160 din 7 septembrie 2007, Secția penală de la Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul, cu motivarea că revizuientul nu invocă existența a unor împrejurări de fapt noi, ci propune administrarea de probe noi ceea ce este inadmisibil în calea de atac a revizuirii.

Nemulțumit și de această hotărâre condamnatul Mustață Ion a declarat recurs. A reiterat aceleași motive și a criticat hotărârile ca fiind nelegale și netemeinice. A cerut casarea lor și audierea fiicei sale și a fiicei fostului său cumnat, D.M. pentru a se putea stabili că este nevinovat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Revizuirea poate fi cerută numai în cazurile și pentru motivele enumerate expres și limitativ în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Pentru ca o hotărâre definitivă să poată fi revizuită conform art. 394 alin. (1) lit. a) „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”, instanța trebuie să constate că aceste împrejurări într-adevăr nu au făcut obiectul cercetării judecătorești.

În cauză este invocată o declarație autentificată prin care fiica inculpatului declară că a aflat de la verișoara sa D.C. că tatăl acesteia numitul D.M. este autorul omorului.

Din declarație mai rezultă că D.C. ar fi aflat că tatăl său este criminalul, chiar de la victimă, care în agonie i-a spus că a fost bătută de D.M.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că D.C., căsătorită D.C., a fost audiată în cauză fiind unul din martorii importanți la soluționarea în fond a cauzei, martora nu a făcut declarații de felul celor pe care le invocă revizuientul.

Este evident că indirect prin audierea martorei T.N. (fiica revizuientului) revizuientul urmărește prelungirea probatoriului ceea ce nu este admis în calea de atac a revizuirii.

Mai mult decât atât admițând că ar fi îndeplinită cerința art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea nu poate fi admisă decât dacă așa cum o cer dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”.

Instanțele care au soluționat cauza în fond, și recurs au avut în vedere un probatoriu amplu, cercetare la fața locului, expertiza medico - legală, declarațiile a peste 20 martori, vinovăția fiind reținută pe baza întregului probatoriu în care se cuprinde și declarația martorei D.C., căsătorită D.

Constatând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice urmează ca Înalta Curte să respingă recursul, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

Văzând și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.I. împotriva deciziei penale nr. 160 din 7 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2007.