Accrual date for refugee indemnity under Law No. 189/2000: statutory start based on initial application despite prior rejection and interpretive ordinance.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal by the County Pension House, thereby upholding the lower court’s decision in favor of the claimant to modify the starting date of his monthly indemnity under Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) to April 1, 2001, rather than April 1, 2002. The dispute concerned whether the claimant’s right to compensation as a refugee accrued from his initial application filed in March 2001, which was rejected based on an overly restrictive interpretation of the law, or from a subsequent application filed in 2002 after the promulgation of Government Ordinance No. 127/2002. The Court held that the right to reparation measures was established by the primary legislation in force at the time of the first application, and that the 2002 ordinance merely provided interpretive norms without creating new rights or beneficiary categories; consequently, the initial rejection was a result of erroneous administrative interpretation rather than a lack of legal basis, meaning the statutory benefits must be calculated from the month following the first valid request.
Legislator headnote
AI generatedAccrual date for refugee indemnity under Law No. 189/2000: statutory start based on initial application despite prior rejection and interpretive ordinance: Reclamantul a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 29 martie 2001, respectând termenul reglementat de art. 7 alin. (2) din acest act normativ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei de la care i se acordă indemnizația de 300.000 lei lunar, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum a fost modificată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiați, la data de 29 martie 2001 și astfel beneficiază de drepturile legale de la data de 1 aprilie 2001, iar nu de la 1 aprilie 2002, cum s-a stabilit prin hotărârea pârâtei.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 197 din 5 martie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.V., a dispus modificarea parțială a hotărârii nr. 975 din 30 august 2002, în sensul că îndemnizația de 300.000 lei lunar urmează a fi acordată de la data de 1 aprilie 2001 și nu de la 1 aprilie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul beneficiază de indemnizațiile stabilite de actele normative în temeiul Legii nr. 189/2000, iar nu în temeiul Normelor de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamantului, prin hotărârea nr.,1375/2001, i s-a respins cererea formulată la data de 1 aprilie 2001, pe motiv că nu poate fi încadrat în prevederile Legii nr. 189/2000.
Hotărârea D.G.M.S.S. a fost menținută prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1746/C/2001.
Ulterior apariției H.G. nr. 127/2002, care a interpretat Legea nr. 189/2000, Casa Județeană de Pensii Cluj a admis cererea reclamantului, prin hotărârea nr. 975 din 30 august 2002, acordându-i drepturile acestuia, începând cu data celei de a doua cereri, respectiv 1 aprilie 2002.
A mai precizat că reclamantului nu-i poate fi luată în considerare prima cerere, întrucât a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 29 martie 2001, respectând termenul reglementat de art. 7 alin. (2) din acest act normativ.
Printr-o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, Casa Județeană de Pensii Cluj a respins cererea.
Ulterior, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 127/2002, reclamantul a formulat o nouă cerere, soluționată prin decizia contestată, prin recunoașterea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu luna următoare depunerii celei de-a doua cereri.
Prin art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002 s-a stabilit că intră în categoria persoanelor strămutate și persoanele care s-au refugiat.
Numai că dreptul reclamantului, de a-i fi aplicate măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000, rezultă din economia textului acestei legi.
Dispozițiile H.G. nr. 127/2002 nu acordă drepturi noi și nici nu adaugă condiții sau categorii de persoane beneficiare de prevederile Legii nr. 189/2000, ci doar dă o interpretare a acesteia.
Astfel că dreptul reclamantului s-a născut la data de întâi a lunii următoare datei formulării primei cereri, respectiv la 1 aprilie 2001, întrucât textul normativ de reglementare era în vigoare, iar nu la data întocmirii celei de a doua cereri.
Respingerea cererii inițiale de către Casa Județeană de Pensii Cluj nu a fost consecința lipsei unui text normativ favorabil, ci doar consecința unei interpretări greșite a dispozițiilor legii su-menționate.
Pentru considerentele arătate, se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 197 din 5 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.