Pension eligibility for children born during parents' wartime refugee displacement under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the state pension agency and upheld the lower court’s decision, ordering the agency to grant the claimant the rights provided by Law No. 189/2000. The case concerned a contest over pension eligibility where the claimant, born in September 1942 in a city different from her parents' domicile due to their displacement during the wartime refugee period (1940–1945), claimed she was entitled to compensation for ethnic persecution. The claimant prevailed because the court determined that the legislative framework did not distinguish between parents and children born during the period of refuge, finding that the same material and moral deprivations applied to both. The decisive legal basis included Emergency Decree No. 105/1999 (as amended by Law No. 189/2000), Government Decision No. 127/2002 (which assimilated refugees to displaced persons), and the principle that persecution due to ethnic reasons during the specified period conferred rights regardless of the child's date of birth.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Pension eligibility for children born during parents' wartime refugee displacement under Law No. 189/2000: Verificând cauza în funcție de motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 16 ianuarie 2003, reclamanta B.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 5270/2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născută în timpul refugiului părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 201/2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu prevăd că beneficiază de anumite drepturi, și copiii născuți în perioada refugiului părinților, iar motivarea sentinței, în considerarea dispozițiilor art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954 și a art. 100 C. fam., nu are legătură cu problema dezbătută.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția, din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, întrucât au suferit aceleași privațiuni. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 4 septembrie 1942 în București, unde s-au refugiat părinții săi, din Cluj, ca urmare a Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește ultimul motiv de recurs, acesta nu este fondat. Sentința nu cuprinde textele legale precizate de recurentă. Chiar dacă au fost avute în vedere de instanță, ele justifică rațiunea pentru care și copiilor celor refugiați trebuie să li se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, Decretul nr .31/1954 și Codul familiei, fiind în vigoare în momentul emiterii Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 201 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.