Sufficiency of specification for judicial suspension of an administrative discharge order due to lack of concrete breach details

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2015 din 27 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de E.M. în contradictoriu cu pârâtul M.C.C. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 353 din 26 iulie 2006, emis de pârât, până la soluționarea Dosarului de fond nr. 7877/2/2005 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

În motivarea sentinței se reține că reclamantul a fost definitivat în funcția de director adjunct la B.N.R. prin Ordinul nr. 237 din 02 decembrie 1992, iar în urma efectuării unor controale de către reprezentanții pârâtului, cât și de Autoritatea de Control a Guvernului, la data de 27 iunie 2006, a fost emis Ordinul nr. 353 din 26 iulie 2006 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcție.

Instanța de Fond a stabilit că ordinul a cărui suspendare se solicită nu întrunește anumite aparențe de legalitate, în sensul că nu sunt indicate în cuprinsul său, în concret, faptele pentru care reclamantul a fost sancționat și atribuțiile din fișa postului, ce ar fi fost încălcate; în acest fel actul este abuziv și provoacă un prejudiciu iminent reclamantului.

În drept au fost invocate prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.C.C., susținând că hotărârea este nelegală, deoarece în speță nu erau aplicabile prevederile art. 581 C. proc. civ., invocate de Instanță ca temei de drept alături de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Un alt motiv de recurs invocat de recurent a fost neîndeplinirea, în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă ce s-ar fi produs reclamantului prin punerea în executare a ordinului, având în vedere și împrejurarea că prin ordin al Ministrului Culturii și Cultelor a fost asigurată conducerea interimară a B.N.R. până la organizarea concursului de ocupare a posturilor vacante.

În drept recurenta a invocat prevederile art. 302 – 3041, 312 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 353 din 26 iulie 2006 emis de M.C.C. s-a dispus eliberarea reclamantului - intimat E.M. din funcția de director adjunct economic la B.N.R., menționându-se încălcarea, în general, a unor atribuții din fișa postului privind întocmirea și urmărirea execuției proiectului anual de venituri și cheltuieli, asigurarea legalității operațiunilor patrimoniale în vederea prevenirii pierderilor și a gestionării defectuoase a normelor financiare și materiale, de organizare a controlului financiar preventiv asupra documentelor care angajează patrimonial instituția.

În mod corect Instanța de Fond a stabilit că ordinul menționat nu întrunește în aparență, toate elementele unui act de sancționare, întrucât nu indică în concret, abaterile săvârșite de reclamant; totodată, pârâtul - recurent nu a prezentat Instanței nota și raportul menționate în ordin ca fiind la baza măsurii dispuse.

Iminența pagubei rezultă din împrejurarea că angajatorul ar putea organiza în orice moment un concurs de ocupare a postului deținut de reclamant, mai înainte de judecarea Dosarului de fond nr. 7877/2/2006.

Față de situația de fapt reținută, Instanța de Fond a stabilit în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă pentru suspendarea actului administrativ.

În ceea ce privește menționarea în cuprinsul hotărârii a prevederilor art. 581 C. proc. civ., această împrejurarea nu a reprezentat un argument hotărâtor pentru soluția pronunțată de Instanța de Fond, astfel că nu poate fi reținută ca o greșeală de aplicare a legii care să ducă la casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.C.C. împotriva Încheierii din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.