Tax authority prevails in appeal to lift interim suspension of fiscal warehouse revocation after final merits decision

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2007, SC H SRL Rădăuți a solicitat ca în contradictoriu cu M.F.P. - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor de produse accizabile supuse marcării și cu D.G.F.P. a județului Botoșani să se dispună suspendarea executării Deciziilor nr. 354 din 14 octombrie 2005 și nr. 445 din 20 decembrie 2005, emise de prima pârâtă, până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 167 din 28 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 354 din 14 octombrie 2005 a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal, iar prin Decizia nr. 445 din 20 decembrie 2005 i s-a respins contestația formulată împotriva primei decizii.

De asemenea, a precizat că deși prin sentința civilă nr. 439 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea executării ambelor acte administrative până la soluționarea în fond a cauzei, la data sesizării Instanței cu a doua cerere de suspendare se afla din nou sub incidența deciziei de revocare a autorizației, întrucât hotărârea judecătorească mai sus menționată nu rămăsese irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 10 din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea astfel cum a fost formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că motivele care au determinat admiterea cererii de suspendare inițială subzistă, în sensul că încetarea activității reclamantei i-ar produce prejudicii însemnate, chiar ireparabile. Că, societatea ar fi pusă în imposibilitatea de a-și onora contractele aflate în derulare, de a-și achita creditele bancare și de a-și îndeplini obligațiile bugetare, cu consecința disponibilizării personalului angajat și impactul social inerent.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Botoșani.

Recurenta a susținut că în mod greșit prima Instanță a admis cea de a doua cerere de suspendare formulată de reclamantă deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 167 din 28 iunie 2006 are un caracter suspensiv de executare și se judecă de urgență.

Introducerea noii cereri de suspendare nu se justifică și pentru motivul că potrivit art. 15 din aceeași lege organică, reclamanta a avut posibilitatea exercitării acestui drept doar până la soluționarea în fond a acțiunii pentru anularea actelor administrative, nu și în ipoteza în care litigiul se afla pe rolul Instanței de Recurs.

Recursul este fondat.

Prin dispozițiile art. 15 al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-a prevăzut că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată Instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, Instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În speță, nu se contestă faptul că printr-o hotărâre judecătorească anterioară (sentința civilă nr. 439 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, la cererea SC H. SRL Rădăuți, suspendarea executării Deciziei nr. 354 din 14 octombrie 2005, emisă de M.F.P. - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor de produse fiscale supuse marcării, până la soluționarea în fond a acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 167 din 28 iunie 2006, aceeași Instanță de Fond a admis acțiunea reclamantei și a anulat Deciziile nr. 445 din 20 decembrie 2005 și nr. 354 din 14 octombrie 2005, emise de prima pârâtă.

Rezultă deci, că efectele acestor acte juridice au fost suspendate până la data soluționării litigiului în fond, iar recursul declarat de pârâta D.G.F.P. a județului Botoșani în numele M.F.P. - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a avut un efect suspensiv de executare, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin decizia civilă nr. 1576 din 15 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta secundă în numele M.F.P. și a casat sentința civilă nr. 167/2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, iar pe fond, a respins acțiunea introdusă de reclamantă ca neîntemeiată. Hotărârea respectivă a fost anexată ca act nou în recurs.

Având în vedere aceste considerente și apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în art. 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va dispune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P.B. împotriva sentinței civile nr. 10 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și respinge cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 354/2005 și nr. 445/2005 emise de pârâte, formulată de reclamanta SC H. SRL Rădăuți, județul Botoșani, ca neîntemeiată.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.