Foreign domicile request denied: 69-day residence discontinuity and national security threat bar establishment of domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court’s decision to reject the plaintiff's lawsuit and leaving in force the administrative decision refusing the establishment of domicile in Romania. The plaintiff, a foreign national holding temporary residence, challenged an administrative decision that denied his request for domicile, arguing that intermittent absences from the territory did not cumulatively exceed 90 days and that a national security threat report from the Security Information Service was irrelevant to his legal status. The court ruled in favor of the defendant administrative authority, finding that a specific discontinuity of residence lasting 69 days independently violated the statutory requirement for continuous presence, and that separate confidential information classified under national security laws established that the plaintiff posed a threat to national security, thereby failing to meet the substantive legal conditions for domicile. The decisive legal bases were Article 70(1) of Emergency Ordinance No. 194/2002, which mandates continuous residence for a specified period, and Article 10 of Law No. 51/1991 regarding national security, applied under Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 71 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 10 din Legea nr. 51/1991, art. 70 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 312 C. proc. civ; Foreign domicile request denied: 69-day residence discontinuity and national security threat bar establishment of domicile: The plaintiff, a foreign national holding temporary residence, challenged an administrative decision that denied his request for domicile, arguing that intermittent absences from the territory did not cumulatively exceed 90 days and that a national security threat report from the Security Information Service was irrelevant to his legal status. The court ruled in favor of the defendant administrative authority, finding that a specific discontinuity of residence lasting 69 days independently violated the statutory requirement for continuous presence, and that separate confidential information classified under national security laws established that the plaintiff posed a threat to national security, thereby failing to meet the substantive legal conditions for domicile. The decisive legal bases were Article 70(1) of Emergency Ordinance No. 194/2002, which mandates continuous residence for a specified period, and Article 10 of Law No. 51/1991 regarding national security, applied under Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la 19 iulie 2006, A.K.A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1093 din 18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în fond, admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 40379/ BF/ S din 1 noiembrie 2005 de respingere a cererii pentru stabilirea domiciliului în România, precum și obligarea A.S. să aprobe stabilirea domiciliului în România.
În motivarea cererii se susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 70 și art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002.
Astfel, petentul susține că deși au fost discontinuități în prezența legală anterior depunerii cererii pentru stabilirea domiciliului în România, acestea nu depășesc în total 90 de zile pentru a deveni incidente dispozițiile art. 70 alin. (1) lit. a) pct. 2 din O.U.G. nr. 194/2002.
Pe de altă parte, s-a susținut că el este titularul unui drept de ședere temporară și deci acesta nu-i putea fi acordat dacă ar fi prezentat pericolul public cum susținea S.R.I. în adresa ce precizează că el prezintă pericol pentru siguranța națională a României.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 1093 din 18 mai 2006 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.K.A. în contradictoriu cu A.S. pentru obligarea intimatei - pârâtei să aprobe stabilirea domiciliului reclamantului în România, precum și privind anularea Deciziei nr. 40379/ BF/ SIV din 1 noiembrie 2005 emisă de autoritatea pârâtă prin care i s-a respins recurentului - reclamant cererea de a-și stabili domiciliul în România.
În raport de motivele de recurs invocate și de sentința atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul împotriva hotărârii atacate este neîntemeiat și va fi respins.
La 4 mai 2005, recurentul - reclamant s-a adresat Serviciului pentru Străini al Municipiului București, solicitând aprobarea stabilirii domiciliului în România.
Cererea sa a fost respinsă, reținându-se că recurentul - reclamant are o discontinuitate în șederea pe teritoriul României de 69 de zile și pe de altă parte, informațiile transmise de S.R.I. Instanței sunt în sensul că cetățeanul sirian A.K.A. prezintă pericol pentru siguranța națională.
Curtea de Apel București a apreciat că respingerea cererii cetățeanului străin de stabilire a domiciliului în România este legală, iar reclamantul nu are un drept recunoscut de lege, vătămat.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată din actele cauzei că discontinuitatea în șederea recurentului - reclamant este mai mare de 30 de zile și anume, 69 zile, astfel încât se înfrâng dispozițiile art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, chiar dacă, per total, nu depășesc 90 de zile pe întreaga perioadă anterioară depunerii cererii.
Pe de altă parte, S.R.I. are informații comunicate Instanței (lucrarea fiind secretă deci având caracter clasificat) că petentul intră sub incidența art. 10 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională.
Așa fiind, în mod corect Instanța de Fond a respins cererea petentului de a se anula decizia administrativă contestată și a i se stabili domiciliul în România, neîndeplinind condițiile legale (art. 70 din O.U.G. nr. 194/2002) astfel că recursul urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.K.A. împotriva sentinței civile nr. 1093 din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2007.