Recognition of victim status for wartime ethnic persecution under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the appellant's appeal, set aside the appellate court's dismissal, and ruled that the administrative decision denying benefits was unlawful, ordering the defendant to grant the claimant financial rights under Article 1(1)(c) of Law No. 189/2000 for the period between June 1, 1942, and August 1, 1944, with effect from January 1, 2005. The dispute concerned an administrative challenge to a decision refusing status as a beneficiary of compensation for ethnic persecution under Government Ordinance No. 105/1999; the material facts established that the claimant, born in 1921, was forced to flee her hometown in June 1942 and refugee to Bucharest to avoid deportation to Transnistria due to anti-Semitic policies. The Supreme Court determined that the lower instance erred in evaluating the evidence, as the claimant successfully proved she qualified as a displaced person under Article 2 of the implementing norms, having changed her residence for ethnic reasons during the specified historical period, thereby entitling her to the statutory benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Recognition of victim status for wartime ethnic persecution under Law No. 189/2000: Examinând sentința atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 3413/ 2 din 24 martie 2006, reclamanta G.E.H. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15725/1435 din 18 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a dovedit cu martori și înscrisuri că a suferit persecuții pentru motive etnice.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2986 din 15 noiembrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei G.E.H. în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B.
În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta nu a dovedit persecuția etnică invocată nici prin înscrisuri și nici prin declarațiile autentificate ale martorilor M.I. și H.M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs reclamanta G.E.H., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, Instanța a înlăturat nejustificat probele depuse pentru susținerea acțiunii, deși prin actele și lucrările dosarului a făcut dovada persecuției etnice suferite.
Examinând sentința atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta G.E.H. născută Frimmet, la data de 17 iulie 1921 din părinții M. și Ș. a fost nevoită să-și părăsească domiciliul, din localitatea Gura Humorului și să se refugieze în București, în luna iunie 1942, din cauza persecuțiilor etnice exercitate asupra evreilor, pentru a fi deportați în Transnistria.
În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă. Se va casa sentința atacată și pe fond se va admite acțiunea formulată de G.E.H. Se va anula Hotărârea nr. 15725/1435 din 16 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, care va fi obligată să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 iunie 1942 – 1 august 1944, cu începere de la 1 ianuarie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.E.H. împotriva sentinței civile nr. 2986 din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de G.E.H. Anulează Hotărârea nr. 15725/1435 din 16 ianuarie 2006 emisă de C.P.M.B. și obligă pârâta să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 iunie 1942 – 1 august 1944 cu începere de la 1 ianuarie 2005.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2007.