In-kind restitution impossibility and calculation of statutory equivalent compensation under Law No. 10/2001 for expropriated residential property
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that ordered the annulment of an administrative act denying restitution and requiring the local administration to pay compensation of 772,504,902 lei to the plaintiff. The case involved a civil action brought by a legal heir under Law No. 10/2001 to challenge a municipal decision that refused the in-kind restitution of a residential property expropriated in 1979, where the property had been replaced by an apartment block. The court determined that the plaintiff validly established ownership through a 1942 purchase agreement and the expropriation decree, and confirmed heir status via a certificate of inheritance. Relying on the provisions of Law No. 10/2001 and the specific law on the payment of indemnities, the court rejected the appellant's arguments regarding the lack of proof of ownership and the unspecified nature of the equivalent, clarifying that the compensation constitutes a legal indemnity rather than in-kind restitution.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; In-kind restitution impossibility and calculation of statutory equivalent compensation under Law No. 10/2001 for expropriated residential property: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Galați, prin Primar fără a indica în concret vreunul din motivele de nelegalitate pentru modificarea sau casarea hotărârii, prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta S.I. în calitate de moștenitoare legală a defunctei S.T. (mama reclamantei) a formulat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Galați și Primarul municipiului Galați, plângere împotriva dispoziției nr. 1071 din 15 decembrie 2004 prin care a fost respinsă notificarea nr. 449 din 18 iulie 2001 prin care autoarea sa a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Galați, iar dacă aceasta nu este posibilă restituirea prin echivalent.
Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 131 din 7 februarie 2006 a admis în parte acțiunea formulată în baza Legii nr. 10/2001. A dispus anularea dispoziției nr. 1071 din 15 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Galați, în sensul că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură este de 772.504.902 lei în limita cărora se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanța a reținut, pe baza materialului probator administrat, că imobilul în litigiu format din 416 mp teren și casă de locuit a fost proprietatea soților S.T. și A. conform actului de vânzare-cumpărare nr. 1136/1942. Aceasta a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 423 din 7 decembrie 1979. Pe teren a fost construit un bloc de locuințe. Reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate precum și a calității sale de succesoare a mamei sale. Prin expertiză s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului în limita în care se vor acorda măsuri prin echivalent conform Legii nr. 10/2001 și a legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.
Apelul declarat de Municipiul Galați, prin Primar a fost respins de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 330 din 28 septembrie 2006.
Instanța de apel a confirmat temeinicia situației de fapt stabilită de prima instanță, precum și aplicarea corectă a prevederilor legale în materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Galați, prin Primar fără a indica în concret vreunul din motivele de nelegalitate pentru modificarea sau casarea hotărârii, prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că „notificatoarea” și apoi reclamanta nu au făcut dovada dreptului de proprietate, atât în faza administrativă și nici în faza de judecată; reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare; instanța nu specifică „natura echivalentului”.
Recursul se privește ca nefondat.
Din probele administrate rezultă că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului atât prin actul de vânzare-cumpărare din anul 1942 dar și prin anexa la decretul de expropriere unde la ordinea nr. 92+93 figurează ca fiind expropriat imobilul în litigiu de la proprietarii S.A. și S.T.
Prin certificatul de moștenitor reclamanta a dovedit că este succesoarea mamei sale, „notificatoarea” S.T., fiind deci în drept să continue demersul legal început de aceasta.
Nici motivul referitor la neprecizarea „naturii echivalentului” nu poate fi primit, instanța arătând că acesta constă în modalitatea prevăzută de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor (fiind vorba desigur de Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare).
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin Primar împotriva deciziei nr. 330/A din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2007.