Post-EU accession restriction of free movement in Spain for illegal residence under Directive 2004/38/CE public order grounds

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 29 decembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul F.M., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la 20 octombrie 2006, pârâtul a fost returnat din Spania, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 20 din 8 ianuarie 2007, a respins cererea, reținând că:

- pe lângă Legea nr. 248/2005, în speță sunt incidente, potrivit art. 20 din Constituție, prevederile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și jurisprudența comunitară;

- drepturile care compun libertatea de circulație pot fi limitate în cazurile și condițiile prevăzute de textul menționat, dacă măsura restrângerii este justificată de interesul public;

- returnarea din Spania nu se regăsește în ipoteza prevăzută de art. 49 din Constituție, iar în cauză nu au fost administrate probe care să justifice aplicarea măsurii solicitate.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 242 din 13 aprilie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantă și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reținând că:

- restrângerea dreptului la circulație trebuie privită în ansamblul reglementărilor internaționale, inclusiv Protocolul nr. 4 la care a făcut referire prima instanță;

- potrivit acestor reglementări, este necesar ca aplicarea măsurii menționate să fie justificată de apărarea unor valori deosebit de importante, care în speță nu au fost prejudiciate de șederea ilegală a pârâtului în Spania.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Spania, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de apel ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică,;

- totodată, ultimul text mai prevede că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în declarația dată la returnare pârâtul (născut la 21 ianuarie 1976) a recunoscut că a locuit în Spania de la începutul anului 2002 până la 20 octombrie 2006, când a fost surprins de autorități în urma unui control de rutină;

- pe de altă parte, pârâtul nu a făcut nicio referire la modul în care și-a asigurat existența de-a lungul perioadei menționate și a recunoscut că ulterior depistării, a fost judecat și sancționat pentru ședere ilegală;

- această comportare este evident contrară ordinii publice și, ca atare, justifică aplicarea măsurii restrângerii dreptului pârâtului la liberă circulație în țara din care a fost returnat.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri.

Totodată, în rejudecare va fi admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 din Directiva 2004/38/CE, se va restrânge dreptul pârâtului la liberă circulație în Spania pe o perioadă de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 242 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința nr. 20 din 8 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și în rejudecare admite cererea și dispune limitarea dreptului la liberă circulație a pârâtului F.M. în Spania pe o perioadă de 1 an.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.