Nullity of administrative restitution decree challenged by third-party tenants under ordinary civil procedure rather than special statutory remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of the respondent mayor and the property beneficiary, leaving the Court of Appeal’s decision in force, which annulled the first-instance ruling and remanded the case to the District Court for resolution on the merits. The dispute concerned a request by third-party tenants to establish the absolute nullity of a municipal decree restoring a residential building in kind to the respondent, who they argued lacked standing as a rightful claimant under restitution legislation, contrary to the lower court's view that only the entitled party could challenge the decree under the special procedure of Law No. 10/2001. The court held that while the special statutory procedure is reserved for entitled persons, third parties retain the right to attack such restoration orders via ordinary civil procedure under the principle of free access to justice; furthermore, it confirmed that the District Court had material jurisdiction because the taxable value of the property fell below the threshold for the Court of First Instance, applying Article 1(1) of the Code of Civil Procedure to maintain the remand to the lower court.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 pct. 1 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001; Nullity of administrative restitution decree challenged by third-party tenants under ordinary civil procedure rather than special statutory remedy: S-a considerat că revine judecătoriei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competența materială de soluționare a cererii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2713 din 10 noiembrie 2005 reclamantele C.V. și M.M. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța și N.C. și au solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziției 3292 din 11 iulie 2005 prin care Primarul Municipiului Constanța a restituit în natură pârâtului N.C. imobilul situat în Constanța.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că au calitatea de chiriașe în imobilul menționat.
Au mai arătat reclamantele că pârâtul C.N. nu are calitatea de persoană îndreptățită potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea 10/2001: fostul proprietar al imobilului, anterior preluării de către Statul Român a fost generalul V.C.; pârâtul nu are calitatea de moștenitor al fostului proprietar.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 860 din 17 aprilie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor C.V. și M.M. și a respins acțiunea.
S-a reținut că prin art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 s-a stabilit că numai persoana îndreptățită are calitatea procesual activă de a ataca dispoziția prin care unitatea deținătoare a respins notificarea.
Terțelor persoane, nu le-a fost conferit prin Legea 10/2001 dreptul de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natură.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 241/C/3 21 octombrie 2006 a admis apelul declarat de reclamantele C.V. și M.M. împotriva sentinței nr. 860 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care a desființat-o și a trimis cauza Judecătoriei Constanța pentru soluționarea acțiunii pe fond.
S-a reținut că reclamantele au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni de drept comun având ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției de restituire în natură a imobilului în litigiu emisă în favoarea pârâtului de unitatea deținătoare.
S-a considerat că revine judecătoriei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competența materială de soluționare a cererii.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 241/C din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale au declarat recursuri:
Primarul Municipiului Constanța a susținut că instanța de apel a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată ceea ce este inadmisibil.
Pârâtul N.C. a solicitat modificarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență: 1. competența materială de primă instanță aparține tribunalului, valoarea obiectului pricinii fiind mai mare de 5 milioane lei; 2. Legea nr. 10/2001 nu permite atacarea dispoziției de restituire emisă de unitatea deținătoare în favoarea persoanei îndreptățite, de către terțe persoane, pe calea dreptului comun,
Ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării,
Prin dispozițiile legale menționate a fost reglementată o procedură specială și derogatorie ce poate fi urmată numai de persoana îndreptățită.
Dispoziția/decizia de restituire în natură a unui imobil către persoana îndreptățită reprezintă titlu de proprietate.
Terțele persoane pot ataca decizia/dispoziția emisă cu procedura Legii nr. 10/2001 pe calea dreptului comun, ca o aplicare a principiului liberului acces la justiție.
În speță, reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 3292 din 11 iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Constanța în favoarea pârâtului N.C. și au susținut că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită.
Instanța de apel nu a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată și a stabilit, corect, că acțiunea urmează dreptul comun iar nu procedură specială reglementată de Legea nr. 10/2001.
În recurs a fost depus certificat de atestare fiscală din care rezultă că imobilul situat în Constanța, are o valoare de impunere de 1.995.990,8 lei.
Ca atare, corect au fost aplicate dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. care stabilesc competența materială a judecătoriei de soluționare a litigiului.
Față de considerentele menționate, curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de de pârâții Primarul municipiului Constanța și C.N. împotriva deciziei civile nr. 241/C din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2007.