Peremption of appeal against suspension order for eviction based on municipal address error
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as time-barred, leaving the Court of Appeal’s decision to reject the request for suspension of the eviction judgment in force. The dispute concerned a procedural application by the defendants to suspend a final civil judgment ordering their eviction from a property in Constanța, which they alleged was based on a municipal address error; the Court of Appeal had previously denied this suspension, stating that the claims raised substantive issues not suitable for suspension proceedings, and the defendants subsequently filed an unreasoned appeal. Relying on Article 248(1) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the appeal was perished due to the case remaining in a state of inactivity for more than one year due to the parties' lack of diligence, constituting a procedural sanction equivalent to a presumption of desistance from litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal against suspension order for eviction based on municipal address error: Prin încheierea din 5 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat judecarea recursului, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a cerut judecarea în lipsă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 9 iunie 2004, R.I., R.A., A.R., R.B., R.O., R.P.N. și R.S. au solicitat instanței suspendarea sentinței civile nr. 1272 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia civilă nr. 64 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Constanța până la soluționarea recursului declarat în cauză.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin aceste hotărâri s-a dispus evacuarea recurenților-pârâți din imobilul situat în Constanța, datorită unei adrese greșite emisă de Primăria Constanța, din care rezultă că imobilul ocupat de pârâți este același, datorită renumerotării străzilor, cu cel cumpărat de intimata-reclamantă C.D., situat în str. N. nr. 13.
Prin încheierea nr. 239/C din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins cererea ca nefondată, reținând că recurenții nu au invocat și nu au dovedit că există motive temeinice care să justifice suspendarea deciziei recurate, aspectele invocate constituind motive de fond, ce urmează a fi cercetate cu prilejul soluționării căii de atac și care nu pot fi avute în vedere la soluționarea cererii de suspendare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, fără a motiva calea extraordinară de atac și fără a indica temeiul juridic pe care aceasta este fundamentată.
Prin încheierea din 5 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat judecarea recursului, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a cerut judecarea în lipsă.
La 2 noiembrie 2007, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării incidenței prevederilor art. 248 alin. (1) din același cod.
Potrivit acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 1 an.
Perimarea se înfățișează astfel, ca o sancțiune procedurală determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.
Este practic o prezumție de desistare de la judecată, dedusă din rămânerea cauzei în nelucrare în intervalul prevăzut de lege.
Perimarea, ca sancțiune procedurală își extinde domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.
Așa fiind, recursul declarat în cauză de pârâți, se constată ca fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de pârâții R.I., R.A., A.R., R.B., R.O., R.P.N. și R.S. împotriva încheierii nr. 239/C din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.