Restitution claim quashed and remanded for factual determination of expropriated land’s public-domain status.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice admitted the claimant’s appeal, quashed the Court of Appeal Ploiești decision no. 240/2007, and remanded the case to that same appellate court for retrial of the appeal; the earlier trial-court dismissal and the administrative restitution decision remain superseded pending the rehearing. The dispute concerned a claim under Law no. 10/2001 for restitution in kind of 1,107 m² of land and compensatory measures for 638 m² and buildings, after the municipality denied it on the ground that the expropriated land (formerly the claimant’s author’s property, expropriated under decrees no. 970/1966 and no. 116/1977) was now public domain used as a parking lot for an apartment block. The decisive legal basis was procedural: under art. 304 point 9 and art. 312–314 of the Civil Procedure Code, the appellate court had failed to establish the material facts (notably the land’s exact configuration, boundaries, and public-domain status), so the High Court could not decide the merits itself because the facts were not fully established; the appellate court was instructed to commission a technical topographical/juridical expert report and obtain the relevant public-domain evidence (local council or government acts) before re-judging.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 314 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Restitution claim quashed and remanded for factual determination of expropriated land’s public-domain status: 240/2007, and remanded the case to that same appellate court for retrial of the appeal; the earlier trial-court dismissal and the administrative restitution decision remain superseded pending the rehearing. The dispute concerned a claim under Law no. 10/2001 for restitution in kind of 1,107 m² of land and compensatory measures for 638 m² and buildings, after the municipality denied it on the ground that the expropriated land (formerly the claimant’s author’s property, expropriated under decrees no. 970/1966 and no. 116/1977) was now public domain used as a parking lot for an apartment block. The decisive legal basis was procedural: under art. 304 point 9 and art. 312–314 of the Civil Procedure Code, the appellate court had failed to establish the material facts (notably the land’s exact configuration, boundaries, and public-domain status), so the High Court could not decide the merits itself because the facts were not fully established; the appellate court was instructed to commission a technical topographical/juridical expert report and obtain the relevant public-domain evidence (local council or government acts) before re-judging.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited to explain that the court cannot decide on the merits because the facts are not fully established.
Used to order the case to be sent back to the appellate court for retrial.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1591 din 14 decembrie 2006, Tribunalul prahova a respins contestația formulată de contestatorul I.E.G., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Câmpina, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu în suprafață de 1745 mp a aparținut autorului reclamantului, respectiv I.D. și a fost expropriat în temeiul Decretelor nr. 970/1966 și nr. 116/1977. Că, în prezent terenul este afectat de parcarea aferentă blocurilor, din zona respectivă, si este cuprins în domeniul public. Construcțiile ce au existat pe terenul respectiv au fost demolate.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 240 din 14 mai 2007 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul I.E.G., împotriva sentinței civile nr. 1591 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații: Primăria Municipiului Câmpina și Consiliul Local Câmpina.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în prezent terenul în litigiu, 1754 mp, aparține domeniului public și este folosit cu destinația de parcare aferentă unui bloc de locuințe.
Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul I.E.G., prin procurator I.S., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
Primăria Municipiului Câmpina nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că terenul în litigiu, 1745 mp aparține domeniului public: hotărârea de consiliu sau alt act normativ, etc.
Pe terenul în litigiu își parchează locatarii mașinile lor.
Din cele două rapoarte de expertize extrajudiciare, f.41-46 d. apel, rezultă că din suprafața totală de 1745 mp suprafața de 945 mp este liberă, iar diferența de teren reprezintă alei de acces, spațiu verde.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Reclamantul I.E.G. a solicitat în condițiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1107 mp și acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de teren de 638 mp și construcțiile aferente acestuia din municipiul Câmpina.
Prin dispoziția nr. 658 din 18 aprilie 2006 Municipiul Câmpina, prin Primar, a acordat despăgubiri reclamantului pentru situat în Câmpina, pe considerentul că, terenul în litigiu este inventariat în domeniul public al municipalității Câmpina, dispoziție f.3- d. fond.
Din cuprinsul deciziei recurate și a motivelor de recurs rezultă că instanța de apel nu a fost preocupată să clarifice situația juridică a terenului, 1745 mp, în litigiu în sensul de a se stabili: dispunerea în teritoriu a terenului configurația proprie a acestuia, semne exterioare, vecinătăți, afectarea terenului în litigiu de utilități publice.
În acest sens se va efectua o expertiză tehnică (topo) juridică care să țină seama și de observațiile menționate.
De asemenea, se vor depune acte: hotărâre Consiliul Local Câmpina, hotărâre de guvern etc., de către Primăria municipiului Câmpina pentru a se dovedi dacă terenul în litigiu se află sau nu în domeniul public.
Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Toate acestea impun casarea deciziei civile nr. 240/2007 a Curții de Apel Ploiești, cu trimitere în temeiul art. 313 C. proc. civ. la instanța de apel, pentru rejudecare.
După casare, instanța de apel va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul I.E.G. împotriva deciziei nr. 240 din 14 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2008.