Property restitution claim extinguished by administrative decision rendered during litigation under Law No. 10/2001

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 488 din 29 martie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A.G. și A.F., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București și Primarul municipiului București și au fost obligați pârâții să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze cererea de restituire a imobilului, ce a făcut obiectul notificării nr. 2806 din 12 octombrie 2006.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că unitatea deținătoare nu a soluționat notificarea reclamanților nr. 2806 din 12 octombrie 2001 în termenul de 60 de zile de la data notificării potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001; că nu se poate proroga termenul de soluționare a notificării, deoarece unitatea notificată, în urma analizării actelor doveditoare anexate notificării, nu a comunicat persoanei îndreptățite, în termenul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

Prin decizia nr. 415/A din 18 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Primăria municipiului București, reținând, în esență, că sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, s-a reținut că, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede obligația unității deținătoare de a răspunde notificării, obligație ce devine exigibilă la împlinirea termenului prevăzut de lege, moment din care creditorul poate cere îndeplinirea ei; că nu are importanță prevederea menționată în Legea nr. 247/2005, atâta timp cât termenul de soluționare a notificării prevăzut de Legea nr. 10/2001, nu a fost modificat de această ultimă lege, și atâta timp cât ulterior comunicării din noiembrie 2006, când a fost suplinită de către reclamanți lipsa unor înscrisuri de la dosar, nu s-a comunicat reclamanților necesitatea depunerii unor acte suplimentare la dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin primarul general, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, întrucât termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației de către unitatea deținătoare, de a se pronunța asupra cererii de restituire, are două date de referință, fie data depunerii notificării, când actele doveditoare au fost depuse odată cu aceasta, fie data depunerii actelor doveditoare, când acestea au fost depuse ulterior notificării.

Având în vedere că notificatorii nu au depus toate actele de care au înțeles să se folosească în susținerea notificării sau o adresă prin care să se aducă la cunoștință comisiei faptul că nu mai au alte acte de depus în susținerea notificării, recurentul a arătat că, în opinia sa, termenul de 60 de zile nu a început să curgă.

În recurs, prin cererea depusă la 11 ianuarie 2008, fila 8 dosar recurs, intimații-reclamanți au solicitat să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect, urmare a emiterii de către Primarul municipiului București a Dispoziției nr. 9788 din 30 noiembrie 2007, fila 9 dosar recurs.

Recursul va fi admis, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Față de înscrisurile depuse la dosar și de susținerile intimaților, se constată că notificarea nr. 2806/2001 formulată de reclamanții A.F. și A.G. a fost soluționată de Primarul general al municipiului București, prin Dispoziția nr. 918 din 30 noiembrie 2007, obligația „de a face”, stabilită prin Legea nr. 10/2001, în sarcina unității notificate, potrivit art. 25 din legea republicată, pentru a cărei executare reclamanții au exercitat prezenta acțiune civilă, fiind astfel îndeplinită.

În această situație, acțiunea promovată de reclamanții A.F. și A.G. a rămas fără unul din elementele care îi definesc existența, și anume fără obiect, ce a constat în obligarea pârâților la soluționarea notificării prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului-teren situat în București.

Prin soluționarea notificării nr. 2806/2001, în timpul procesului, acțiunea formulată de reclamanții A.F. și A.G. a rămas fără obiect, consecința fiind aceea a respingerii ei.

Pentru aceste considerente, instanța, fără să analizeze criticile formulate de recurent în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Municipiul București prin primarul general, va casa decizia atacată și sentința nr. 488 din 29 martie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și va respinge ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanții A.G. și A.F., în contradictoriu cu Primăria municipiului București și Primarul municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Municipiul București prin primarul general.

Casează decizia nr. 415 A din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și sentința nr. 488 din 29 martie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanții A.G. și A.F. în contradictoriu cu Primăria municipiului București și primarul municipiului București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008 .