Abusive Real Estate Restitution: Inapplicability of Insolvency Suspension and Exclusive Competence of Entitled Person Under Law No. 10/2001

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus suspendarea judecării cauzei privind apelurile declarate de reclamanții L.O., B.V. și de pârâta SC C.P. SA, împotriva deciziei nr. 46 din 21 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu SC V. SA și A.V.A.S. București.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reținut că prin încheierea din 27 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva intimatei SC V. SA.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs apelanții-reclamanți L.O. și B.V., invocând cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate recurenții au susținut că, din analiza textului art. 36 din Legea nr. 85/2006 rezultă că „sunt supuse suspendării de drept acțiunile în realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Cum acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 804/42/2007 este o acțiune în revendicare, formulată în baza Legii nr. 10/2001 și nu una în realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor acesteia, cauza nu este supusă suspendării de drept, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Au mai susținut, că imobilul revendicat nu se află în proprietatea pârâtei SC V. SA , ci numai în administrarea acesteia.

Analizând critica formulată, Înalta Curte constată că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care recursul este întemeiată pentru considerentele ce succed:

Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că recurenții-reclamanți au învestit prima instanță cu o acțiune având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român, în drept întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin Legea nr. 10/2001 legea-cadru în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, legiuitorul a urmărit să asigure o aplicabilitate cât mai întinsă, de imediată aplicare și de soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil.

Problema suspendării procedurii de restituire a imobilelor preluate abuziv este strict reglementată, astfel încât permite persoanei îndreptățite să decidă în funcție de împrejurările concrete ale cauzei fie să continue judecata, fie să solicite suspendarea acesteia.

În temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzele în curs de judecată nu se suspendă de drept și nici din oficiu sau la cererea altor părți numai persoana îndreptățită, având această facultate.

De asemenea, numai la cererea persoanei îndreptățite se poate renunța la judecată, indiferent de faza în care se găsește procesul și fără a se ține seama de acordul celorlalte părți, atunci când s-a intrat în dezbaterea fondului, deoarece art. 47 alin. (1) din lege, este un text special, derogator de la prevederile art. 246 C. proc. civ.

Prin urmare, suspendarea judecății se poate dispune cu respectarea cerințelor legale.

Se constată că, în speță, instanța de apel, a dispus suspendarea judecății apelurilor în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței împotriva debitoarei SC V. SA , Urlați, text de lege care nu are nicio legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății.

Pe de altă parte unitatea deținătoare a imobilului, notificată de către recurenții-reclamanți este SC C.P. SA și nu SC V. SA, societate ce dețin în administrare și nu în proprietate părți din imobilul revendicat.

În aceste condiții și în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, pentru evitarea tergiversării judecății și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, se impune admiterea recursului și casarea încheierii din 21 mai 2007 dată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Va trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru continuarea judecării apelurilor cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții L.O. și B.V. împotriva încheierii din 21 mai 2007 dată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează încheierea atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru continuarea judecării apelurilor cu care a fost învestită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.