VAT tax assessment challenge deemed inadmissible for missing statutory deadline; internal document archiving errors rejected as force majeure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by a local municipality, thereby upholding the appellate court's decision to reject the administrative lawsuit as time-barred. The dispute concerned the challenge to a final tax authority decision and an inspection report regarding Value Added Tax (VAT) liabilities, where the plaintiff argued that its failure to file within the statutory deadline was due to force majeure caused by the erroneous archiving of the administrative act by its own registry service. The court ruled that internal organizational deficiencies in the plaintiff's document management did not constitute circumstances beyond its control under Article 103 of the Code of Civil Procedure, which is required for reinstatement into the deadline; consequently, the action was deemed inadmissible because it was filed well after the mandatory 30-day period established by Government Emergency Ordinance No. 13/2001 and Law No. 29/1990 had expired.
Legislator headnote
AI generatedart. 103 C. proc. civ, art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001, art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; VAT tax assessment challenge deemed inadmissible for missing statutory deadline; internal document archiving errors rejected as force majeure: În ceea ce privește cererea de repunere în termen pentru contestarea deciziei respective, instanța a motivat că deficiențele organizatorice de la propriul serviciu de registratură nu poate constitui un argument în favoarea reclamantei, potrivit art. 103 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 451/2002, pronunțată la data de 23 octombrie 2002 în dosarul nr. 4794/2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea introdusă de Primăria municipiului Dej, împotriva Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că prin acțiunea înregistrată la data de 9 august, reclamanta a cerut anularea deciziei nr. 202 din 4 martie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal de control nr. 30816 din 12 decembrie 2001, încheiat de organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj și exonerarea de la plata sumei de 6.233.248.061 lei, cu titlu de T.V.A.
A mai reținut că reclamanta a cerut totodată, repunerea în termenul de contestare a deciziei atacate, invocând prevederile art. 103 C. proc. civ.
Constatând că decizia nr. 202 din 4 martie 2002 a fost comunicată reclamantei la data de 17 martie 2002, iar acțiunea pentru anularea acesteia a fost înregistrată la instanță, la data de 9 august 2002, instanța de fond a motivat că prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001 nu au fost respectate în privința termenului de 30 de zile prevăzut în mod imperativ.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen pentru contestarea deciziei respective, instanța a motivat că deficiențele organizatorice de la propriul serviciu de registratură nu poate constitui un argument în favoarea reclamantei, potrivit art. 103 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta ,susținând că instanța de fond a apreciat în mod greșit împrejurarea invocată drept caz fortuit, situație în măsură să justifice aplicarea prevederilor art. 103 C. proc. civ. și repunerea sa în termenul de contestare a actului administrativ atacat.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că actul administrativ atacat, decizia nr. 202 din 4 martie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice, a fost comunicat recurentei-reclamante la data de 17 martie 2002, iar acțiunea a fost adresată instanței la data de 9 august 2002.
Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, deciziile emise ca urmare a soluționării contestațiilor, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, iar în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, sesizarea instanței trebuie făcută în 30 de zile de la comunicarea soluției.
Or, potrivit prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Recurenta-reclamantă a invocat în susținerea cererii de repunere în termen, împrejurarea că actul administrativ atacat fusese arhivat din eroare, ceea ce instanța de fond a apreciat în mod judicios că nu poate fi reținută ca fiind o împrejurare mai presus de voința acesteia, ci o consecință a deficiențelor de organizare și control a serviciului de registratură.
În concluzie, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, astfel că recursul urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Primăria municipiului Dej împotriva sentinței civile nr. 451 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2003.