Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 111/2008 AI generated

Competence to award vs. propose compensation for demolished expropriated property under Romania's restitution laws

Case Number Decizia nr. 111/2008
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the defendant's appeal, modified the lower court's decision to accept the defendant's response, and reversed the first-instance judgment to order the defendant, a county-level administrative authority, to issue a reasoned proposal for compensation under Title VII of Law no. 247/2005, rather than directly awarding the claimant repair measures in equivalent value. The dispute involved a claimant seeking to annul a refusal of repair measures for a demolished mill in Bacău County, which had been previously taken over by the State in 1960; the claimant had successfully reconstituted property rights over the land but was initially rejected for lack of direct proof of ownership over the building itself. The ICCJ ruled that while the claimant sufficiently proved ownership via a State Archive document confirming proprietorship between 1958 and 1962, the defendant lacked legal competence to directly grant compensation for demolished structures; instead, under Articles 29(1)-(3) and 26(1) of Law no. 10/2001, the defendant was legally limited to proposing such measures to the relevant national entity, rendering the first-instance judgment's direct imposition of compensation incorrect.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; Competence to award vs. propose compensation for demolished expropriated property under Romania's restitution laws: Ultima critică este însă fondată deoarece, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare), pârâta nu poate fi obligată să acorde persoanei îndreptățite măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună asemenea măsuri entității prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin decizie/dispoziție motivată.

Keywords

AI generated
restitution of expropriated property land law proposed judgment state property value in dispute limits of competence

Cited Legislation

AI generated
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:
art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
- potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, competența soluționării notificărilor prin care se solicită măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate revine în exclusivitate primăriei locale;
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
(1)-(3) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare), pârâta nu poate fi obligată să acorde persoanei îndreptățite măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună asemenea măsuri entității prevăzute de Titlul VII al Legii nr.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 14 ianuarie 2005, reclamanta T.V. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 285 din 8 decembrie 2004 și obligarea părții adverse la acordarea despăgubirilor cuvenite pentru moara situată în com. Onișcani, jud. Bacău.

În motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că:

- imobilul în discuție a aparținut defunctului J.G., tatăl său, de la care a fost preluat de Statul Român în anul 1960;

- ulterior, moara s-a aflat în administrarea SC I. SA Bacău și a fost vândută în anul 1992 unei persoane care a demontat-o;

- deși pentru terenul aferent a obținut reconstituirea dreptului de proprietate, prin decizia contestată pârâta i-a respins notificarea pe considerentul că nu ar fi depus actele de proprietate a morii.

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 282 din 4 mai 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1570 din 23 noiembrie 2006, a admis contestația, a anulat decizia atacată și a obligat-o pe pârâtă să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru moara situată în com. Onișcani (în prezent com. Filipești), jud. Bacău.

S-a reținut că:

- reclamanta a dovedit că moara solicitată, în prezent demolată, a aparținut defunctului său tată și a fost preluată abuziv de stat;

- în consecință, pârâta a respins greșit notificarea, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001, republicate în temeiul Legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 374 din 29 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că despăgubirile cuvenite reclamantei vor fi stabilite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri și, pe fond, respingerea contestației.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:

- potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, competența soluționării notificărilor prin care se solicită măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate revine în exclusivitate primăriei locale;

- până la data emiterii deciziei contestate reclamanta nu a depus actele doveditoare a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat;

- nu are competența să acorde măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună acordarea unor asemenea măsuri.

Prima critică a fost formulată pentru prima oară în recurs și, ca atare, nu poate fi analizată, recurenta încălcând regula omisso medio.

Cea de-a doua critică este nefondată deoarece reclamanta a prezentat pârâtei un act emis de Arhivele Statului ce atestă că în perioada 1958-1962, autorul acesteia figura ca proprietar al morii revendicate.

Ultima critică este însă fondată deoarece, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare), pârâta nu poate fi obligată să acorde persoanei îndreptățite măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună asemenea măsuri entității prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin decizie/dispoziție motivată.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul modificării ultimei hotărâri, admiterii apelului, schimbării sentinței și obligării pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate cu propuneri de despăgubiri pentru moara revendicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 374 din 29 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 1570 din 23 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și schimbă parțial sentința astfel:

Obligă A.V.A.S. să emită dispoziție cu propuneri de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru moara din comuna Onișcanu în prezent Comuna Filipești, județul Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.