Passport Authority’s Appeal Rejected: Restriction on Free Movement Unfounded as Return for Illegal Stay Alone Insufficient.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected as unfounded the appeal filed by the passport authority against the appellate decision, thereby upholding the trial court's dismissal of the request to restrict the respondent's right to free movement in France for up to three years; the dismissal remains in force and is final. The passport authority had sought the restriction under Art. 38 of Law No. 248/2005 after the respondent was returned from France on 11 May 2007 for illegal stay. The Court held that restriction of the fundamental right to free movement is permissible only under the exhaustive conditions of Art. 38 — namely, return under a readmission agreement or conduct gravely harming Romania's interests or bilateral relations — and must be applied in line with Art. 2(2) of Protocol No. 4 to the ECHR and Directive 2004/38/EC, requiring the individual's conduct to pose a real, present, and sufficiently serious threat to a fundamental societal interest, subject to proportionality. Because the record showed only an illegal-stay return and no evidence of such a threat or harm, the restriction was properly refused.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 38 din Legea nr. 248/2005; Passport Authority’s Appeal Rejected: Restriction on Free Movement Unfounded as Return for Illegal Stay Alone Insufficient: Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului A.M., la liberă circulație, în Franța, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 433 din 28 iunie 2007, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul A.M.
Recursul declarat nu este fondat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data de 11 mai 2007, din Franța, pentru ședere ilegală.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și starul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 306/A din 21 august 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.