Mortgage enforcement challenge: time-barred objection and validity of authentic deed under O.U.G. 51/1998

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorul O.E.E., a solicitat anularea formelor de executare silită pornite de A.V.A.S. și anularea licitației din 14 iunie 2005 privind vânzarea apartamentului nr. 6 aflat în București Calea Giulești.

Judecătoria Sector VI București, prin sentința comercială nr. 450 din 5 iulie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea de apel, prin sentința comercială nr. 114 din 22 septembrie 2005, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins contestația formulată, considerând că art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, care stabilește termenul de prescripție al acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. de 6 luni de la data la care s-a cunoscut actul sau faptul pe care se întemeiază acțiunea, se aplică.

Împotriva sentinței astfel pronunțată, contestatorul a declarat apel susținând că la data de 14 iulie 2003 a existat o confirmare a comunicării titlului executoriu pentru o licitație care deja avusese loc, licitația din 7 aprilie 2004 nu s-a finalizat iar în baza unei noi acțiuni de executare silită ce nu a respectat procedura și care formează obiectul prezentului litigiu, A.V.A.S. a executat printr-o nouă licitație creanța sa.

Mai susține contestatorul că invaliditatea titlului executor rezultă din nulitatea actului de ipotecă încheiat cu nerespectarea regulilor privind încheierea actului autentic.

Calea de atac executată de contestator, așa cum este definită de O.U.G. nr. 51/1998, este calificată drept recurs.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Cale extraordinară de atac de reformare, recursul este deschis numai în condiții de sesizare a nelegalității hotărârii atacate, situația de fapt sau aspectele legate de probațiune fiind exceptate de la analiza acesteia.

Situația de fapt evocată și anume nerealizarea creanței prin împiedicarea înstrăinării la licitație a bunului către o societate comercială nu împiedica pe creditor să încerce în temeiul unei alte licitații să-și recupereze debitul.

Debitorul nu evocă noi cauze pentru care ce-a de-a doua licitație ar fi nulă ci invaliditatea titlului executoriu rezultată din nerespectarea reglementărilor legale la momentul încheierii actului autentic, care, putea fi analizat cu condiția respectării termenului prevăzut de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998.

Instanța de fond a reținut judicios că termenul de prescripție a fost depășit, contestatorul având la dispoziție termenul de 6 luni de la data când a cunoscut faptul sau actul pe care-și întemeiază acțiunea, respectiv, 17 iulie 2003.

În precizarea motivelor de recurs, recurentul crează confuzia temeiului acțiunii. Același temei al anulării licitației care exista la 17 iulie 2003, îl invocă recurentul; iar pentru acest considerent instanța de fond a constatat împlinit termenul de prescripție prevăzut de textul de lege citat.

Evocarea nulității ipotecii pentru lipsa numărului încheierii de autentificare și lipsa consimțământului – coproprietarului, aduce în discuție reaua credință în exercitarea drepturilor procesuale.

Contractul de ipotecă a fost semnat de cei doi coproprietari ai apartamentului și a primit numărul de autentificare 1358 din 20 ianuarie 1999.

Nici nulitatea pentru încălcarea prevederilor art. 1537 alin. (2) C. civ. și ale art. 58 din Legea nr. 36/1995 nu subzistă în condițiile dispuse de art. 1772 C. civ. Astfel, cum instanța de fond a considerat, contractul de ipotecă este valabil încheiat chiar dacă creditorul nu ar fi fost reprezentat, autentificarea fiind cerută numai din partea celui ce se obligă.

Evocarea C.E.D.O. este nepertinentă, instanța de fond a analizat temeiul invocat al nulității și judicios a concluzionat asupra valabilității actului juridic încheiat de părți, constatând totodată că la data de 17 iulie 2003 a fost comunicat titlul executoriu pentru creanța de 3714.800,06 dolari S.U.A., iar la 14 iunie 2005 a fost contestată executarea silită.

În privința nerespectării termenului prevăzut de art. 21 din O.U.G. nr. 51/1998 recurentul încearcă aceiași confuzie. La data de 31 mai 2005 A.V.A.S. înștiințează despre vânzarea la licitație publică a bunului ipotecat comunicând atât Primăriei Sector VI București adresa 21718/3 cât și debitorilor cu recomandata R 2145/22.

Deși această susținere a fost invocată numai în calea de atac, ea apare nesusținută și va fi înlăturată.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 114 din 22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de debitorul O.E.E. împotriva sentinței comerciale nr. 114 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 octombrie 2007.