Ethnic persecution refugee status under Law 189/2000: failure to prove forced displacement due to ethnic motives
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court's decision that denied the claimant's application for refugee status recognition under ethnic persecution statutes. The dispute involved a challenge to an administrative decision refusing to grant refugee benefits to a citizen who alleged she was forced to relocate from Vlaha to Cluj in 1942 due to ethnic persecution following the Vienna Diktat and the cession of Northern Transylvania. The court held that the claimant failed to provide sufficient evidence that her move was compelled by ethnic persecution, noting that both locations were within Romanian territory and that witness testimony was unconvincing; consequently, the claim did not meet the criteria of Government Ordinance No. 105/1999 and the implementing norms of Government Decision No. 127/2002, which require proof that a citizen was expelled or forcibly displaced to another locality specifically due to ethnic motives during the period of 1940–1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ; Ethnic persecution refugee status under Law 189/2000: failure to prove forced displacement due to ethnic motives: The dispute involved a challenge to an administrative decision refusing to grant refugee benefits to a citizen who alleged she was forced to relocate from Vlaha to Cluj in 1942 due to ethnic persecution following the Vienna Diktat and the cession of Northern Transylvania. The court held that the claimant failed to provide sufficient evidence that her move was compelled by ethnic persecution, noting that both locations were within Romanian territory and that witness testimony was unconvincing; consequently, the claim did not meet the criteria of Government Ordinance No. 105/1999 and the implementing norms of Government Decision No. 127/2002, which require proof that a citizen was expelled or forcibly displaced to another locality specifically due to ethnic motives during the period of 1940–1945.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the operative order to dismiss the appeal as unfounded and confirm the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 16 noiembrie 2005 pe rolul Curții de Apel Cluj, contestatoarea M.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata C.J.P.C., să se anuleze Hotărârea nr. 18168 din 17 august 2005 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor corespunzătoare.
În motivarea contestației reclamanta a susținut că în luna mai 1942 împreună cu părinții săi, s-a refugiat din localitatea Vlaha, jud. Cluj, în localitatea Cluj, din motive de persecuție etnică, ca urmare a cedării Ardealului de Nord.
Prin sentința civilă nr. 140 din 09 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei M.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu a făcut dovada schimbului de domiciliu din motive de persecuție etnică, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că în mod greșit Instanța de Fond i-a respins acțiunea întrucât, în luna septembrie 1942, a fost nevoită ca împreună cu familia sa, să părăsească localitatea de domiciliu, Vlaha și să se refugieze în localitatea Cluj din pricina persecuțiilor etnice exercitate asupra lor ca urmare a faptului că erau cetățeni de naționalitate maghiară.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Este de notorietate împrejurarea că prin Dictatul de la Viena încheiat la 30 august 1940, o parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria.
Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația existentă deja între cele două țări, totodată, nereușind să rezolve nici problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de cei români astfel că o parte din populația de etnie română din teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar o parte din populația de etnie maghiară a rămas în Transilvania Sudică.
Însă, declarațiile martorilor F.A. și S.A., date în fața Instanței de Fond, nu sunt elocvente, convingătoare și pertinente pentru a se elucida faptul dedus judecății, respectiv dacă schimbul de domiciliu al reclamantei a fost determinat de suferința unor persecuții etnice
Curtea constată că, în mod corect, Instanța de Fond a reținut inexistența persecuțiilor etnice suferite de reclamantă și de familia acesteia, pe baza declarațiilor de martori depuse la dosar, cu atât mai mult se reține împrejurarea că recurenta și-a schimbat domiciliul din localitatea Vlaha în localitatea Cluj ambele localități aflându-se pe teritoriul Statului Român
Față de cele arătate, constatând temeinicia și legalitatea sentinței civile atacate, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 140 din 09 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.