Jurisdictional competence for Freedom of Information Law appeals: special tribunal jurisdiction over appellate dismissal.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 octombrie 2003, reclamantul F.I.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i comunica, la cerere, copii de pe dosarul personal întocmit de I.P.T.C., de pe Ordinul de reîncadrare nr. 62 din 17 septembrie 1999 și de pe lucrarea din 19 noiembrie 1999, întocmită pentru încadrarea sa, precum și obligarea Serviciului Arhivă din cadrul Secretariatului General al M.A.I. să-i elibereze copiile actelor menționate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că datele și actele reținute în dosarul său de personal sunt considerate în mod eronat informații clasificate, fapt pentru care refuzul de comunicare a copiilor de pe documentele solicitate îl consideră nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 173/ CA din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă acțiunea.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3415 din 31 mai 2005, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță pentru a se analiza care anume dintre actele solicitate de reclamant constituie sau nu secret de serviciu.

Judecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005, a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârât și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța a reținut că, față de data primirii răspunsului autorității pârâte, 7 aprilie 2003, introducerea acțiunii judecătorești la 3 octombrie 2003 s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr. 544/2001, respectiv dispozițiile art. 22 alin. (1) din această lege.

Împotriva hotărârii pronunțată de Instanța de Fond după casare a declarat recurs, în termen legal, reclamantul F.I.V.

În esență, recurentul a arătat că excepția tardivității acțiunii este nefondată întrucât, în raport de data reclamației administrative adresate Ministrului de Interne, data limită de sesizare a Instanței de judecată este data de 17 octombrie 2003 și ca urmare Curtea de Apel era datoare să soluționeze fondul pricinii.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este fondat, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ. deoarece hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei Instanțe.

Acțiunea promovată de recurentul - reclamant a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 544/201 privind liberul acces la informațiile de interes public, aspect reținut de Instanța de Fond atât cu ocazia primei judecăți cât și cu ocazia rejudecării dispuse prin Decizia nr. 3415 din 31 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

De altfel, analizarea excepției invocate de intimatul - pârât M.A.I. privind depășirea termenului în care se putea introduce cererea de chemare în judecată s-a făcut prin raportare la Legea nr. 544/2001, mai exact la dispozițiile art. 22 alin. (1) din acest act normativ.

Potrivit acestora: „în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege (Legea nr. 544/2001), aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice”.

Or, pronunțând sentința civilă nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005 Curtea de Apel Constanța a încălcat norma specială de competență cuprinsă în Legea nr. 544/2001.

Verificarea excepției tardivității acțiunii și a temeiniciei solicitărilor recurentului - reclamant pot fi făcute, în primă Instanță, numai de Tribunal, secția de contencios administrativ.

Ca urmare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, ca Instanță de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul F.I.V. împotriva sentinței civile nr. 483/ CA din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.