Appeal dismissed: Administrative order reaffirmed granting anti-communist resistance fighter status to deceased relative.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 335 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul N.N., a dispus anularea Deciziei din data de 29 iunie 2006 emisă de Ministerul Justiției – Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în Dosarul nr. 5977/2001 și a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă străbunicii reclamantului D.R. fiica lui I. și M., născută în anul 1885, decedată la 29 decembrie 1954.

Pentru a pronunța această sentință Instanța a reținut că reclamantul împreună cu familia sa compusă din străbunici, bunici, părinți și soră a fost strămutat în Bărăgan în perioada anilor 1951 – 1955.

A mai reținut instanța că deciziile emise în baza O.U.G. nr. 214/1999, depuse ca probe la dosar prin care unora din membrii familiei reclamantului li s-au recunoscut drepturile legale, coroborate cu alte probe, conduc la concluzia temeiniciei și legalității acțiunii, lipsa actelor prezentate comisiei fiind acoperită prin depunerea acestora în Instanță.

Împotriva sentinței Instanței de Fond a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că cererea reclamantului, în calitate de strănepot al numitei D.R., întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999 a fost înaintată Comisiei de A.F.D.P., Filiala Caraș Severin, nefiind indicată nici o adresă unde poate fi contactat solicitantul pentru a da anumite explicații și eventual a depune acte suplimentare.

Recurentul a mai arătat că până la pronunțarea deciziei Comisiei, atitudinea reclamantului a fost total dezinteresată, în plus nu s-au depus actele de stare civilă care să dovedească gradul de rudenie al acestuia cu defuncta D.R., astfel că în mod corect și legal Comisia a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 referitor la calitatea persoanei care poate introduce cererea pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele și probele dosarului în raport de prevederile legale incidente ca și prin prisma criticilor recurentului pârât, Înalta Curte reține că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre corectă și legală ce urmează a fi menținută pentru următoarele considerațiuni.

Prin Decizia din 29 iunie 2006, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a respins cererea formulată pentru doamna D.R., întemeiat numai pe lipsa dovezilor, potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, referitoare la calitatea persoanei care poate introduce cererea de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. Textul art. 5 alin. (1) din ordonanță precizează că o astfel de cerere de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi introdusă și de rudele până la al patrulea grad inclusiv, după decesul persoanei condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive.

Față de actele de stare civilă prezentate de reclamantul - intimat, corect a apreciat Instanța de Fond că reclamantul este în adevăr strănepotul defunctei D.R., decedată în anul 1954 în localitatea Salcâmi, județul Ialomița, având așadar calitatea și capacitatea de a introduce cererea pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, motivele și lipsa comunicării invocate de recurent fiind fără relevanță din această perspectivă. De altfel din chiar cuprinsul deciziei comisiei din 29 iunie 2006 rezultă că, inițial, în dovedirea cererii s-a depus un înscris certificat ce atestă că D.R. apare în evidențele speciale ca fiind strămutată în localitatea Jegălia, în perioada 18 iunie 1951 – 20 decembrie 1955, împreună cu numiții N.I., N.I., D.N., B.M. și B.N.

Cea mai mare parte a acestor persoane respectiv reclamantul însuși și rudele sale, părinți și bunici, au primit deja recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin decizii anterioare, emise în anii 2003 și 2004 de aceeași autoritate, conform înscrisurilor depuse la dosar, ceea ce demonstrează odată în plus că situația acestei familii nu era cu totul necunoscută Comisiei.

Independent însă de aceasta, cu deplină relevanță din punct de vedere legal, este dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, atât în ceea ce privește persoana solicitantului, cât și persoana în favoarea căreia se solicită acordarea calității la acest moment, cu titlu de reparație morală, ceea ce demonstrează că în mod temeinic a fost admisă acțiunea reclamantului – intimat.

Cu deplina respectare a principiului contradictorialității ca și a dreptului la apărare, au fost administrate dovezile propuse de reclamant în fața Instanței de Fond astfel că nici sub acest aspect criticile recurentului - pârât nu sunt întemeiate.

În raport de toate cele mai sus arătate conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 335 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2007.