Challenge to public competitive examination results; failure to comply with mandatory pre-administrative complaint procedure

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 februarie 2001, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Vaslui, contestând rezultatul concursului desfășurat la 15 decembrie 2000, pentru ocuparea a trei posturi de consilier juridic și pe cale de consecință, să se dispună anularea concursului și obligarea pârâtei la plata de daune morale, în sumă de 5.000.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a organizat în condiții nelegale concursul din 15 decembrie 2000, întrucât concurenții nu au fost legitimați la intrarea în sală, subiectele nu au fost aduse în plicuri sigilate, iar foile pentru lucrarea scrisă nu au fost semnate și ștampilate. Reclamantul a susținut că, urmare a acestor nereguli, rezultatele afișate nu reprezintă realitatea și fiind eliminat după proba scrisă, nu a fost admis la proba de interviu.

Pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a depus întâmpinare la data de 22 iunie 2001 și a invocat excepția lipsei plângerii prealabile impuse de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Prin sentința nr. 4/C.A/13 ianuarie 2003, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea, reținând că reclamantul a formulat o cerere, caracterizată drept plângere prealabilă la data de 29 ianuarie 2001, dată la care era depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, pentru plângerea prealabilă și car, a început să curgă de la data afișării rezultatelor concursului, 15 decembrie 2000.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția invocată prin întâmpinare și nu a avut în vedere că intimata nu a acordat termen pentru contestație, nu a dispus să fie prezentat tabelul afișat, iar candidații nu au avut posibilitatea să cunoască procedura de concurs. De asemenea, recurentul a învederat că instanța de fond nu a analizat plângerea adresată în termen legal Ministerului Muncii și nu s-a pronunțat asupra neregulilor concursului desfășurat la 15 decembrie 2000.

La data de 27 septembrie 2003, recurentul a completat motivele de casare, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii sale și anulării concursului din 15 decembrie 2000, pentru cauzele de nulitate absolută invocate în acțiune și în cererile depuse ulterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Analizând actele și lucrările dosarului, față de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul are obligația ca în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, să se adreseze autorității emitente și să facă dovada epuizării acestei proceduri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 8 din aceiași lege.

Neîndeplinirea de către recurent a acestor cerințe procedurale, a fost corect constatată de instanța de fond în soluționarea excepției invocate de intimată, privind lipsa plângerii prealabile în termenul prevăzut de lege.

Rezultatele concursului contestat în cauză au fost cunoscute de recurent la data de 15 decembrie 2000 și conform dispozițiilor legale menționate anterior, avea obligația ca în termen de 30 de zile să exercite recursul administrativ la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Vaslui, autoritatea administrativă care a organizat concursul.

De asemenea, potrivit reglementării cu caracter special, cu privire la procedura de organizare a concursului din 15 decembrie 2000 și cuprinsă în Cap. III, art. 8 din Ordinul nr. 375 din 14 iunie 1999, aprobat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, recurentul avea obligația să formuleze contestație la comisia de examinare, în termen de 3 zile de la afișarea rezultatelor concursului și a listei candidaților declarați admiși.

Din actele dosarului rezultă că în termenele legale, recurentul nu s-a adresat direcției intimate și comisiei de examinare, contestând rezultatele concursului numai la 29 ianuarie 2001, prin petiția înregistrată sub nr. 220097/2001 la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

În atare situație, este judicioasă concluzia instanței de fond privind investirea sa, cu nerespectarea condițiilor generale cuprinse în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și a celor speciale, cuprinse în Regulamentul de concurs și potrivit cărora, recurentul trebuia să conteste rezultatele concursului, în termenele prevăzute expres și la autoritățile administrative, competente să se pronunțe asupra contestației în cadrul procedurii prealabile.

Soluția dată de instanța de fond excepției invocată de intimată, este legală și temeinică, astfel încât se va respinge critica formulată în recurs, sub acest aspect.

Curtea constată că nu se mai impune a fi examinate celelalte motive de casare, întrucât acestea se referă la fondul cauzei, care nu a fost soluționat prin hotărârea atacată, urmare a admiterii unei excepții de procedură. Din același considerent, dar și pentru că au fost formulate după expirarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pentru motivarea recursului, criticile aduse hotărârii atacate, prin cererea depusă de recurent la 27 septembrie 2003, nu pot fi cercetate în prezenta cauză.

Față de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 4/CA din 13 ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.