Eligibility for wartime labor benefits under Law 309/2002 based on military service in a Directorate of Labor Services detachment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate decision, and ordered the pension authority to extend the claimant's entitlement to the benefits of Law No. 309/2002 for the period between March 6, 1959, and June 28, 1960, thereby allowing the claimant to prevail. The dispute concerned whether the claimant’s service in a work detachment during the specified period qualified for legal recognition under the 2002 law, after the lower courts had rejected the claim on the basis that the specific detachment was not listed in the official registry of labor units. The Supreme Court found the lower instances' assessment erroneous, determining that the claimant’s military identity card issued by the General Directorate of Labor Services conclusively proved incorporation into the detachment, which was part of the Group of Central Depots, and that the unit was indeed included in the statutory evidence table, thus satisfying the requirements of Article 6(2) of Law No. 309/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002; Eligibility for wartime labor benefits under Law 309/2002 based on military service in a Directorate of Labor Services detachment: Prin hotărârea nr. 359 din 22 noiembrie 2002, Casa Județeană de Pensii Buzău a recunoscut reclamantului dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 18 mai 1958 – 26 noiembrie 1958, cât acesta a efectuat stagiul militar în detașament de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, refuzând însă luarea în considerare și a perioadei martie 1959 – iunie 1960.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 10 februarie 2003, reclamantul E.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Buzău, solicitând modificarea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 357 din 22 noiembrie 2002, în sensul recunoașterii și acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 6 martie 1959 – 28 iunie 1960.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că prin hotărârea contestată, i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, numai pentru perioada 18 mai 1958 – 26 noiembrie 1958, deși a dovedit cu înscrisuri că a satisfăcut stagiul militar în detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, și în perioada 6 martie 1959 – 28 iunie 1960.
Prin sentința civilă nr. 39 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea, reținând că Detașamentul Oltenița, în care a fost încorporat reclamantul, nu se regăsește în tabelul cu evidența unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs E.N. care, în esență, a susținut că instanța a apreciat greșit înscrisurile doveditoare depuse la dosar, din legitimația militarului în construcții rezultând în mod cert că Detașamentul Oltenița a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.
Recursul este fondat.
Prin hotărârea nr. 359 din 22 noiembrie 2002, Casa Județeană de Pensii Buzău a recunoscut reclamantului dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 18 mai 1958 – 26 noiembrie 1958, cât acesta a efectuat stagiul militar în detașament de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, refuzând însă luarea în considerare și a perioadei martie 1959 – iunie 1960.
Curtea de Apel Ploiești a menținut această hotărâre, apreciind că pentru ultima perioadă, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi lucrat într-o unitate de muncă din cele menționate de tabelul de evidență.
Soluția astfel pronunțată, este vădit nelegală și netemeinică.
Cu legitimația nr. 53740 a militarului în construcții, emisă de Direcția Generală a Serviciului Muncii, reclamantul face dovada că din data de 9 martie 1959 a făcut parte din Detașamentul Oltenița, însumat în G.D.C.A. (Grupul de Depozite Centrale al Direcției Generale a Serviciului Muncii), fiind lăsat la vatră în iunie 1960.
Astfel fiind, și având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, se impunea admiterea cererii reclamantului și pentru perioada solicitată. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât Detașamentul Oltenița – perioada de lucru 1959 – 1960, se regăsește și în tabelul de evidență al detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de E.N. împotriva sentinței civile nr. 39 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ.
Casează sentința atacată și, în fond, admite acțiunea.
Modifică hotărârea nr. 359 din 22 noiembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Buzău, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002 și pentru perioada 6 martie 1959 – 28 iunie 1960.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.