Inadmissibility of annulment action for failure to exhaust pre-litigation procedure and standing of administrative rights holder
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedIn this appeal before the High Court of Cassation and Justice, the court dismissed the appeal of the intervenor as unfounded and accepted the principal plaintiff's renunciation of the appeal, thereby upholding the first-instance decision that had dismissed the action as inadmissible. The dispute concerned an administrative challenge to government decisions designating specific immovable properties, registered under the property of a national academy's branch, as part of the state's public domain; the university claimed tabular ownership and sought annulment of the relevant annexes, while the academy intervened claiming administrative rights. The court determined that the lower instance correctly characterized the plaintiff's procedural adjustment as a clarification rather than a modification and properly rejected the intervenor's participation due to lack of standing for both proprietary and auxiliary intervention. The decisive legal grounds included the failure to exhaust the mandatory pre-litigation procedure required by Article 5 of Law No. 29/1990, Article 132 of the Civil Procedure Code regarding the limits of modifying claims, and Article 246 of the Civil Procedure Code, which governs the effect of a party's renunciation of the right to appeal.
Legislator headnote
AI generatedart.5 din Legea nr.29/1990, art.132 C. proc. civ, art.246 C. proc. civ; Inadmissibility of annulment action for failure to exhaust pre-litigation procedure and standing of administrative rights holder: The dispute concerned an administrative challenge to government decisions designating specific immovable properties, registered under the property of a national academy's branch, as part of the state's public domain; the university claimed tabular ownership and sought annulment of the relevant annexes, while the academy intervened claiming administrative rights. The court determined that the lower instance correctly characterized the plaintiff's procedural adjustment as a clarification rather than a modification and properly rejected the intervenor's participation due to lack of standing for both proprietary and auxiliary intervention. The decisive legal grounds included the failure to exhaust the mandatory pre-litigation procedure required by Article 5 of Law No. 29/1990, Article 132 of the Civil Procedure Code regarding the limits of modifying claims, and Article 246 of the Civil Procedure Code, which governs the effect of a party's renunciation of the right to appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to accept the renunciation of the appeal by the principal plaintiff.
Full text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 6 ianuarie 2003 reclamanta Universitatea Babeș-Bolay Cluj Napoca, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României să se dispună anularea parțială a anexei la H.G. nr.1326/2001 în ceea ce privește includerea în domeniul public al statului a imobilelor indicate la pozițiile M.F. 37836, 37837, 37838, 37839 și 37840 – ordonator terțiar de credite Filiala Cluj Napoca a Academiei Române.
In motivarea acțiunii a susținut că imobilele menționate nu au fost declarate niciodată ca fiind în domeniul public al statului, reclamanta fiind proprietară tabulară.
La data de 21 februarie 2003 Academia Română -filiala Cluj Napoca a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâților, motivând că are un drept de administrare asupra imobilelor indicate de reclamante, iar la 16 martie 2002 și-a precizat acțiunea reclamanta în sensul că solicită anularea parțială a anexei la HG nr.45/2003.
Prin sentința nr.361 din 9 aprilie 2003Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, și ca inadmisibilă și cererea de intervenție
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă cerută de art.5 din Legea nr.29/1990, iar cererea de intervenție în interes propriu și în interesul părților a fost respinsă ca inadmisibilă pentru că intervenienta nu are calitatea care să justifice o intervenție în interes propriu și nici în interesul pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Academia Română - filiala Cluj Napoca, invocând ca motive de casare prevederile art.304 pct.5,9,10 din Codul de procedură civilă, în esență criticându-se modul în care s-a făcut precizarea acțiunii, în realitate fiind o modificare, fiind încălcat art.132 C. proc. civ., s-a aplicat greșit legea și că nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei privind chemarea în judecată a intervenientei.
A declarat recurs și reclamanta criticând la rândul său sentința nr.361/2003 ca nelegală, obiectul anulării, în concret fiind anexa la HG, anexă care este identică la H.G. nr.45/2003 ca la H.G. nr.1326/2001 pentru care era efectuată procedura prealabilă.
În ceea ce privește recursul Academiei Române - filiala Cluj Napoca se constată a fi nefondat pentru considerentele ce se vor expune.
Instanța de fond corect a primit și caracterizat cererea de la fila 68 ca precizarea a acțiunii și nu ca modificare, astfel că aceasta critică este nejustificată.
Nefondată este și critica ce se referă la pretinsa chemare în judecată, cererea aflată la fila 60 solicitând citarea ca intervenient a filialei Cluj Napoca a Academiei Române, iar intervenția a fost soluționată, iar ultima critică este de asemenea nefondată, în mod concis și judicios instanța de fond constatând că nu se justifică intervenția în interes propriu, după cum nici în interesul părților, neavând nici un drept vătămat.
In ceea ce privește recursul reclamatei prin cererea depusă la fila 17 dosar solicită a se lua act că renunță la judecarea acestuia.
Renunțarea la judecarea căii de atac, poate interveni inclusiv un recurs, acesta fiind un act de dispoziție al părții care a declanșat litigiul.
Instanța urmează să dea efect acestui act, în limitele principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Fiind îndeplinite condițiile art.246 C. proc. civ. se va lua act de renunțarea la judecata recursului.
Față de considerentele expuse Înalta Curte de Casație va respinge ca nefondat recursul declarat de Academia Română – filiala Cluj Napoca, iar în baza art.246 C. proc. civ. se va lua act de renunțarea la judecata recursului de către recurenta Universitatea Babeș-Bolay.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de Universitatea Babes-Bolyai împotriva sentinței civile nr.361 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Academia Română - filiala Cluj Napoca împotriva aceleiași sentințe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.