Forced-labor military pension claim fails for lack of documentary proof.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) dismissed the claimant's appeal as unfounded, affirming the lower court's rejection of the action; the claimant sought annulment of a pension authority decision and recognition of benefits under Law No. 309/2002 for forced labor performed during military service on construction sites in the 1950s. The court held that, under Article 1 of Law No. 309/2002, only persons who served in labor detachments within the General Directorate of the Labor Service qualify, and per Article 6(2), eligibility must be proven by military record books or certificates from military centers; since the claimant's military record contained no such mention and the relevant military unit did not appear in the official nomenclature of labor detachments, the evidence requirement was not met. The claimant's request to prove his claim through witnesses was correctly denied, as the statute mandates documentary proof, leaving the prior judgment fully in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Forced-labor military pension claim fails for lack of documentary proof: În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961: „beneficiază de prevederile legii, persoana cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 3 februarie 2003, reclamantul G.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 51 din 8 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că în perioada stagiului militar a lucrat pe șantiere la construirea Gării Brașov, a depoului C.F.R. Brașov și la terasamentul căii ferate Brad-Deva.
Prin sentința civilă nr. 141 din 31 martie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, reținând că U.M. nr. 01626, în care reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar, nu figurează ca detașament de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Apreciind această hotărâre nelegală și netemeinică, G.I. a declarat recurs, susținând în esență că, în perioada stagiului militar a lucrat pe șantier, fiind eliberat cu grad de caporal de la munca forțată Baraca-Brad.
În opinia recurentului, faptul că în livretul său militar nu se regăsesc aceste date, nu este relevant, dovada susținerilor sale putând fi făcută cu martori, foști colegi de armată, probă pe care, însă, instanța de fond, în mod nejustificat, nu i-a încuviințat-o.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961: „beneficiază de prevederile legii, persoana cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii”.
Stabilirea drepturilor cuvenite se face potrivit dispozițiilor aceluiași act normativ, pe baza înscrisurilor din livretele militare sau a adeverințelor eliberate de centrele militare județene sau U.M. nr. 02405 Pitești – art. 6 alin. (2).
Cum în speță, din livretul militar al reclamantului-recurent nu rezultă o astfel de mențiune, și mai mult, ținând cont de adresa Centrului Militar Județean Satu Mare nr. 427 din 28 martie 2003, prin care se precizează că U.M. nr. 01626 nu a făcut parte din detașamentele de muncă și nu figurează în Nomenclatorul cu unitățile și detașamentele de muncă, legal și temeinic, Curtea de Apel Oradea a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 141/CA/2003 - P din 31 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.