Robbery convictions upheld on appeal; gang-robbery sentence and juvenile complicity term affirmed.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 389 din 20 octombrie 2006, Tribunalul Vrancea, secția penală, a condamnat, între alții,pe inculpatul H.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., iar în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, și făcând aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de12 aprilie 2006 la 20 octombrie 2006.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea telefonului mobil, către partea civilă P.C. și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul H.A.V., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

În condițiile art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art. 110 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 26 noiembrie 2005, în jurul orei 3.00, inculpatul H.M., împreună cu coinculpatul P.I. au observat doi tineri care se deplasau pe str. Duiliu Zamfirescu din Municipiul Focșani și au hotărât să le sustragă telefoanele mobile, scop în care s-au apropiat de aceștia și prin surprindere, inculpatul P.I. i-a aplicat o lovitură părții civile P.C. și apoi l-a imobilizat, timp în care inculpatul H.M. l-a lovit pe numitul B.M., care însă a reușit să fugă, situație în care H.M. a sustras din buzunarul părții civile P.C., care era imobilizat, un telefon mobil marca Sagem, după care ambii au părăsit în fugă locul faptei.

A doua zi după săvârșirea faptei, inculpații au vândut unei persoane necunoscute telefonul sustras, iar suma de 50 lei, bani rezultați din această vânzare a fost împărțită în cote egale.

În seara zilei de 12 decembrie 2005, inculpatul H.M. împreună cu fratele său, inculpatul H.A.V. și inculpatul N.G.M. au așteptat, la propunerea celui din urmă, un grup de elevi, pentru a vedea dacă aceștia dețin telefoane mobile, în scopul de a le sustrage. Inculpatul N.G.M. Ie-a cerut bani, însă a fost refuzat și apoi i-a aplicat mai multe lovituri numitului B.C.C., care a fost lovit și de inculpatul H.M., cerându-i-se totodată și telefonul mobil marca Nokia 2320, pe care victima, datorită loviturilor primite l-a predat, după care autorii au părăsit locul faptei.

A doua zi, inculpatul N.G.M., împreună cu inculpatul H.A.V. au vândut telefonul mobil martorului H.G.F. pentru suma de 250 lei și un telefon mobil, sumă din care H.A.V. a primit 100 lei și telefonul mobil primit la schimb.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului H.M., care în noaptea de 26 noiembrie 2005, în jurul orelor 3.00, împreună cu inculpatul P.I., pe timp de noapte, aflându-se într-un loc public, apropiindu-se de numiții P.C. și B.M., i-a sustras în urma violenței aplicate un telefon mobil în valoare de 300 lei părții civile P.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a precizat că acest lucru rezultă din declarația părților vătămate și din declarațiile inculpaților H.M. și P.I., care au recunoscut că au exercitat violențe față de partea vătămată P.C., la deposedarea acestuia de telefonul mobil.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului H.M., care în seara zilei de 12 decembrie 2005, împreună cu inculpatul-minor N.G.M. și inculpatul H.A.V., aflându-se într-un loc public, prin violență, i-a sustras părții vătămate B.C.C., un telefon mobil în valoare de 1000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a reținut că acest lucru rezultă din declarația părții vătămate B.C.C., din declarația inculpatului N.G.M., precum și din declarația martorei N.C.A., precum și din declarația inculpatului H.M., care recunoaște că „a lovit ușor cu pumnul în piept" partea vătămată.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului minor H.A.V., care în seara zilei de 12 decembrie, în înțelegere cu inculpatul H.M. și cu inculpatul minor N.G.M., aflându-se într-un loc public, a participat la sustragerea unui telefon mobil aparținând părții vătămate B.C.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sub forma complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

Acest lucru rezultă din declarația părții vătămate B.C.C., dată la urmărirea penală, din declarația inculpatului N.G.M., dată la urmărirea penală și din declarațiile martorei N.C.A., date la urmărirea penală și la instanța de judecată.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere condițiile concrete în care s-a consumat infracțiunea, consecințele produse, conduita anterioară și pe parcursul procesului penal a inculpaților.

Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 113/ A din 21 decembrie 2006, a admis în parte apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul P.I. și a obligat pe inculpatul H.M. în solidar cu inculpatul minor P.I. și cu părțile responsabile civilmente Papamano Ion și Papamano Ionica la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.C.

Prin aceeși decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații H.M. și H.A.V. considerând nefondate susținerile acestora în sensul nelegalității hotărârii instanței de fond, sub aspectul greșitei condamnări, aceștia susținând că nu au avut nici o participație la săvârșirea faptelor, că au stat deoparte și nu au desfășurat nici un act material, precum și împrejurarea că nu a fost dovedită înțelegerea prealabilă dintre inculpați la săvârșirea faptelor, impunîndu-se achitarea.

Astfel, instanța de control judiciar a reținut că inculpații H.M. și H.A.V., conform probelor administrate, se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, vinovăția acestora fiind pe deplind dovedită, acțiunile tuturor inculpaților ce au participat la săvârșirea faptelor fiind concurente și cooperante în vederea realizării acelui scop - sustragerea de bunuri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații H.M. și H.A.V., care au solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar, inculpatul H.M., a solicitat reducerea pedepsei, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului H.M. în săvîrșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., din data de 26/27 noiembrie 2005 și din data de 12 decembrie 2005, precum și vinovăția inculpatului H.A.V. în săvîrșirea infracțiunii de tâlhărie, sub forma complicității, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și 21 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

Din declarațiile părții vătămate P.C., din declarația martorului B.M., coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de către inculpatul P.I. la urmărirea penală și la instanța de judecată, precum și din declarația inculpatului H.M. care în faza de urmărire penală a precizat că „i-a dat o palmă celui de-al doilea tânăr", reiese în mod indubitabil că recurentul inculpat H.M. a exercitat acte de violență în acțiunea de deposedare a părții vătămate P.C.

Din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului N.G.M., coroborate cu declarațiile martorei N.C.A., care a sistat la incident, din declarațiile părții vătămateB.C.C., precum și din declarația inculpatului H.M. care în faza de urmărire penală a recunoscut că „a lovit ușor cu pumnul în piept" partea vătămată, rezultă că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, fiind înlăturate susținerile acestora în sensul că au stat deoparte și nu au desfășurat nici un act material.

Situația de fapt este corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

2. Pedeapsa principală aplicată recurentului inculpat H.M. fost individualizată spre minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., dispozițiile Părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, atât gradul de pericol generic cât și cel concret, atitudinea și persoana inculpatului.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursulrile inculpaților H.M. și H.A.V.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului H.M. timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 aprilie 2005 la 5 martie 2007.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de cate 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M. și H.A.V. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului H.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 12 aprilie 2006 la'5 martie 2007.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2007.