Validity of state asset transfer to county: ownership transfer under O.U.G. 71/1999 and irrelevance of ministry registration records

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 19 iunie 2006, reclamantul Județul Ialomița prin Președintele C.J.I. a chemat în judecată Guvernul României solicitând anularea H.G. nr. 250 din 22 februarie 2006 în partea care se referă la transmiterea și predarea - preluarea imobilelor menționate la pozițiile 68-71 din anexa la hotărâre, precum și suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că imobilele ce fac obiectul hotărârii nu aparțin domeniului public al statului prin H.G. nr. 669 din 19 august 1999 și respectiv H.G. nr. 1353 din 27 decembrie 2001 fiind atestată apartenența la domeniul public al județului Ialomița.

În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului M.A.P.D.R. solicitând respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 301 din 30 ianuarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea; a anulat H.G. nr. 250/2006 pct. 68-71 din anexă și a dispus suspendarea executării hotărârii până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că imobilele în cauză, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 669/1999, au trecut în patrimoniul județului Ialomița, protocolul de predare - preluare fiind încheiat la 24 martie 2000 și avizat de M.A.A.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Guvernul României și intervenientul accesoriu M.A.P.D.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au susținut astfel ca în mod greșit s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 250/2006, în condițiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 din Legea nr. 554/2004, de principiu fiind că hotărârile de guvern se bucură de prezumția de legalitate până la anularea lor de către Instanță. În plus măsura suspendării este fără obiect atâta timp cât s-a dispus anularea parțială a hotărârii.

Pe fondul cauzei, recurenții au criticat soluția Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, susținând că apartenența imobilelor în cauză la domeniul public al statului a fost dovedită prin înregistrarea lor cu un anume cod de clasificare în evidentele M.F.P.

Recursurile nu sunt fondate.

În baza O.U.G. nr. 71/1999, privind reorganizarea activității de protecție a plantelor și carantina fitosanitară, s-a emis H.G. nr. 669/1999 prin care s-a stabilit că „ patrimoniul aferent activităților prevăzute la art. 5 al O.U.G. nr. 71/1999, trece din proprietatea publică sau privată a statului, în proprietatea publică sau privată a județelor și a Municipiului București, după caz, și în administrarea serviciilor publice de protecție a plantelor județene ori a Municipiului București".

Prin aceasta s-a creat cadrul legal pentru transferul proprietăților asupra patrimoniului aferent activității de protecție a plantelor și carantina fitosanitară, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

În acest sens s-a emis H.G. nr. 669/1999 prin care patrimoniul aferent activităților de protecție a plantelor și carantina fitosanitară a trecut din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a județelor ori Municipiului București, după caz.

Drept urmare, prin protocolul de predare - preluare al imobilelor în cauză încheiat la 24 martie 2000 și avizat de M.A.A. s-a consemnat transferul de proprietate către Județul Ialomița, atestat prin H.G. nr. 1353/2001, noul administrator fiind D.J.P.P.I. înființată prin Hotărârea nr. 49/1999 a C.J.I.

Astfel fiind, legal și temeinic s-a reținut de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că imobilele în cauză nu se mai aflau în proprietatea publică a statului la data emiterii H.G. nr. 250/2006, Guvernul nemaiputând dispune de ele fără să încalce dispozițiile Legii nr. 213/1998. Faptul că aceste imobile se mai aflau în evidențele M.F. cu un anume cod de clasificare, în mod corect a fost apreciat ca nerelevant sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate, potrivit Ordinului M.F. nr. 618/2002, M.A.P.D.R., fiind cel obligat să încunoștințeze M.F. despre modificările intervenite pentru a corecta și actualiza aceste evidente.

În ce privește suspendarea executării H.G. nr. 250/2006 dispusă prin sentința recurată, urmează a se reține că Instanța a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 care permite luarea acestei măsuri până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Guvernul României și M.A.P.D.R. împotriva sentinței civile nr. 301 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.