Presidential constitutional mediation duty and standing as subject of administrative litigation in pension disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the plaintiff, upholding the Court of Appeal's decision to reject the initial action, thereby allowing the lower instance judgment to remain in force. The dispute concerned a constitutional-law challenge where a citizen alleged that the President of Romania failed to fulfill the constitutional duty of mediation between state powers by forwarding a pension-related complaint to the executive branch rather than the judiciary, with the plaintiff later specifying the claim to target only the President and abandoning the ancillary request for moral damages. The decisive legal basis was the principle of admissibility (disponibilității), under which the court was bound by the limits of the modified claim, combined with the interpretation of Article 80(2) of the Romanian Constitution, which defines the President's mediating function as not imposing an obligation to initiate judicial proceedings based on individual petitions, and Article 1 of Law No. 554/2004, which explicitly excludes the President from being a subject of administrative litigation for individual claims; consequently, the President was deemed to have acted lawfully under O.G. No. 27/2002 by referring the petition to the competent specialized administrative authorities.
Legislator headnote
AI generatedart. 80 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 554/2004; Presidential constitutional mediation duty and standing as subject of administrative litigation in pension disputes: Așa fiind, Instanța, respectând principiul disponibilității, care guvernează dreptul procesual civil, s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investită, nefiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) teza 1 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 74 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. 464/54/2007, a fost respinsă acțiunea formulată de numitul G.G. în contradictoriu cu Președintele României și având ca obiect vătămarea drepturilor sale cu privire la recalcularea pensiei prin răspunsurile primite de la autorități.
Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că în mod legal petițiile trimise de reclamant către pârât au fost trimise la autoritățile competente, spre soluționare, reclamantul primind de la acestea, răspunsuri care nu l-au mulțumit și care nu au legătură cu competențele pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recursul de față reclamantul, numai cu privire la nesoluționarea de către Instanță a capătului de cerere privind daunele morale.
Arată recurentul că cererea sa e justificată de faptul că Președintele nu și-a îndeplinit obligația constituțională de a verifica ca instituțiile statului să-și facă datoria în folosul cetățeanului.
Consideră recurentul că, în condițiile în care s-a plâns pârâtului de răspunsul primit la o cerere a sa de la C.N.A.P.S., soluția corectă ar fi fost ca Președintele să consulte puterea judecătorească, iar nu să trimită plângerea lui tot la autoritatea executivă.
Recursul nu se fondează
În condițiile în care cererea principală, astfel cum a fost formulată prin acțiunea inițial depusă, viza răspunsurile primite de reclamant de la autoritățile competente în materie de pensii, C.N.A.P.S și M.M., cererea accesorie în daune nu putea viza decât aceleași autorități.
La termenul din 1 martie 2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să se judece doar cu Președintele României, fără a mai susține cererea privind dunele morale.
Așa fiind, Instanța, respectând principiul disponibilității, care guvernează dreptul procesual civil, s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investită, nefiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) teza 1 C. proc. civ.
Motivele de recurs, prin formularea lor, configurează o critică și cu privire la respingerea acțiunii astfel cum a fost ea precizată, în legătură cu care Curtea de fată constată:
Capitolul II din Titlul III al Constituției României, reglementează instituția „Președintelui României", în art. 80 - 101.
Conform dispozițiilor art. 80 alin. (2) din Constituție, Președintele exercită o funcție de mediere între puterile statului, în scopul de a veghea respectarea Constituției și buna funcționare a autorităților publice.
Această funcție de mediere nu presupune obligația Președintelui de a sesiza Instanțele de judecată la primirea petițiilor adresate direct Președintelui de către cetățeni, în legătură cu problemele lor.
Conduita oricărei autorități la primirea unei petiții este reglementată de dispozițiile O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor, astfel încât Președintele României, în limita prerogativelor sale constituționale, dar și conform legii, a procedat corect, îndreptând petițiile care nu vizau activitatea instituției Președintelui la autoritățile administrative specializate care, conform competențelor lor puteau soluționa aceste cereri. Pe de altă parte, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, Președintele României nu apare ca subiect de sezină în procedura contenciosului administrativ, în baza unei sesizări a unei persoane fizice, ci doar Avocatul Poporului și doar în condițiile prevăzute de legea sa organică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.G. împotriva sentinței civile nr. 74 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.