Compensation for wartime ethnic persecution: eligibility of minor refugees born in refugee camps under O.G. 105/1999 and Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county public administration, thereby upholding the lower court’s ruling that recognized the plaintiff's refugee status and ordered the administration to grant her compensation rights. The dispute concerned the annulment of an administrative decision refusing benefits under Emergency Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000, challenging whether an infant born in a refugee camp to a father of Hungarian ethnicity who fled ethnic persecution during World War II qualified for compensation. The Court held that the legal framework protects all Romanian citizens who suffered ethnic persecution between 1940 and 1945, regardless of nationality, and determined that the plaintiff met the statutory definition of a refugee because her father relocated from his domicile in Northern Transylvania to another city due to such persecution, establishing her eligibility for benefits retroactively to December 2006.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Compensation for wartime ethnic persecution: eligibility of minor refugees born in refugee camps under O.G. 105/1999 and Law 189/2000: The dispute concerned the annulment of an administrative decision refusing benefits under Emergency Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000, challenging whether an infant born in a refugee camp to a father of Hungarian ethnicity who fled ethnic persecution during World War II qualified for compensation. The Court held that the legal framework protects all Romanian citizens who suffered ethnic persecution between 1940 and 1945, regardless of nationality, and determined that the plaintiff met the statutory definition of a refugee because her father relocated from his domicile in Northern Transylvania to another city due to such persecution, establishing her eligibility for benefits retroactively to December 2006.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServed as the procedural ground to reject the appeal as unfounded and uphold the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 23 ianuarie 2007, reclamanta H.V. a solicitat Instanței anularea Hotărârii nr. 555 din 20 decembrie 2006 emisă de C.J.P.M., în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată din Legea 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu.
Prin sentința civilă nr. 120 din 27 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei H.V., a anulat Hotărârea nr. 555 din 20 decembrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.M., și a obligat-o pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei statutul de refugiat pe perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că din actele depuse la dosar de către reclamantă (adeverința emisă de A.N.S., extras cu tabelul cu persoanele refugiate, evacuate din județul Satu Mare și actele de stare civilă), rezultă că reclamanta are calitatea de refugiat, având în vedere că la data refugiului părinților săi era minoră și, deci, era exclus să aibă un alt domiciliu decât al acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
Susține, în esență, că din actele depuse nu rezultă că petenta s-ar fi refugiat din localitatea Medieșu Aurit, jud. Satu Mare, în Brașov, în extrasul eliberat de D.J.A.N. figurând doar tatăl acesteia.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetățenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între naționalitatea acestora și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația altui stat.
Este de notorietate situația că, în urma semnării Dictatului de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii românești din Ardealul de Nord, au avut loc persecuții etnice reciproce, exercitate atât de regimul hortist asupra populației românești din teritoriile ocupate, dar și din partea autorităților române asupra peroanelor de naționalitate maghiară domiciliate în localitățile rămase sub administrația românească.
Cum din dovezile administrate în cauză (adeverința eliberată de A.N.S., acte de stare civilă, declarații de martori autentificate), rezultă cu evidență că tatăl reclamantei, cetățean român de naționalitate maghiară, K.L. s-a refugiat din localitatea de domiciliu Medieșu Aurit în localitatea Brașov, la acea dată, reclamanta având vârsta de 9 luni. Față de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 120 din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.