Scope of administrative act in adoption claims: Inapplicability of contested communication lacking legal effects and unmet statutory eligibility conditions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's decision to declare the plaintiffs' administrative action inadmissible. The case involved two Italian citizens who sought to compel a public authority to process and forward their international adoption application for a minor residing in Romania. The court determined that the challenged administrative letter was merely a communication regarding the change in legal framework rather than an administrative act capable of producing legal effects, and the plaintiffs failed to establish a subjective right to adoption. This conclusion rested on the substantive requirements of the 2004 law on adoption, which restricted international adoption of Romanian children to grandparent status—a condition the plaintiffs did not meet—and the procedural requirement under the Code of Administrative Justice that a valid administrative claim must be based on a violated subjective right.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 39 din Legea nr. 273/2004, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 34 pct. 9 C. proc. civ; Scope of administrative act in adoption claims: Inapplicability of contested communication lacking legal effects and unmet statutory eligibility conditions: În acest sens, recurenții arată că Adresa nr. 2133 din 8 martie 2006 întrunește caracteristicile unui act administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât cuprinde refuzul nejustificat al intimatului - pârât de a înregistra cererea și de a o transmite Instanței competente, împreună cu documentația de adopție, conform art. 40, 43, 44, 45 și 46 din Legea nr. 274/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 558 din 21 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții M.S. și Z.A. în contradictoriu cu pârâtul O.R.A.
În motivarea sentinței se retine că reclamanții au solicitat anularea actului administrativ nr. 2133 din 8 martie 2006 cu obligarea pârâtului să avizeze adopția minorei L.M., iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act legal de avizare. La termenul din 6 decembrie 2006 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului de a reprimi cererea și documentația de adopție și de a o transmite Instanței competente de a dispune asupra adopției.
S-a stabilit că Adresa nr. 2133 din 8 martie 2006 a O.R.A. nu întrunește condițiile cerute de art. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru a fi calificată ca act administrativ, întrucât nu a produs efecte juridice, nu a creat, modificat sau stins raporturi juridice, ci reprezintă o simplă comunicare, ce stă la baza restituirii către reclamanți a documentației depuse, ca urmare a faptului că la 1 ianuarie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției. Potrivit acestei legi adopția internațională a unui copil cu domiciliul în România a fost permisă numai în situația în care persoana care dorea să adopte avea calitatea de bunic al copilului în cauză, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M.S. și Z.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 554/2004.
În acest sens, recurenții arată că Adresa nr. 2133 din 8 martie 2006 întrunește caracteristicile unui act administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât cuprinde refuzul nejustificat al intimatului - pârât de a înregistra cererea și de a o transmite Instanței competente, împreună cu documentația de adopție, conform art. 40, 43, 44, 45 și 46 din Legea nr. 274/2004.
Se precizează și faptul că Instanța de Fond a ignorat existența drepturilor subiective încălcate prin actul atacat, respectiv interesul copilului aflat în dificultate și dreptul solicitanților de a forma o familie cu copiii adoptați.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect Instanța de Fond a reținut că Adresa nr. 2133 din 8 martie 2006 nu constituie un act administrativ, ci o simplă comunicare, prin care cetățenii italieni erau informați asupra situației copilului solicitat spre adopție și despre cadrul legislativ în materia adopției.
Totodată, în ceea ce privește caracterul nejustificat al refuzului pârâtei - intimate de a înainta cerere de adopție Instanței competente, reclamanții nu au dovedit, pe de o parte, existența acestei obligații a autorității, iar pe de altă parte nu au dovedit existența dreptului subiectiv vătămat, deoarece potrivit art. 39 din Legea nr. 273/2004 solicitantul care formulează o cerere de adopție trebuie să aibă calitatea de bunic în raport cu copilul pe care dorește să îl adopte, condiție ce nu este îndeplinită în speță.
Pentru considerentele menționate, în mod corect Instanța de Fond a respins acțiunea reclamanților, nefiind întrunite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind existența dreptului subiectiv vătămat și a unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii.
În temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 34 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.S. și Z.A., împotriva sentinței civile nr. 558 din 21 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.