Eligibility for ethnic persecution compensation: evidentiary sufficiency of witness testimony for forced displacement where official documents are unavailable

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta L.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., a dispus anularea Hotărârii nr. 166 din 27 octombrie 2006 emisă de pârâtă și a stabilit că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, înscrisuri și declarațiile unor martori, că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamanta și ceilalți membrii ai familiei sale s-au refugiat, începând din septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Coșna, județul Câmpulung Moldovenesc, devenit ulterior Năsăud și intrat sub stăpânire maghiară, în localitatea Dorna Candreni, rămasă sub autoritatea statului român.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.J.P.S., susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât reclamanta nu a făcut dovada refugiului cu acte oficiale.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Or, din declarațiile autentificate ale martorilor I.A. și T.I., ei înșiși beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamanta și familia s-au refugiat, în luna septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Coșna, județul Câmpulung Moldovenesc, intrată sub autoritate maghiară, în localitatea Dorna Candreni.

În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, Instanța de Fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.S. împotriva sentinței nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.