Pension appeal rejected: child born during ethnic relocation under Craiova Treaty entitled to reparatory rights

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de S.M., în contradictoriu cu C.J.P.T., a anulat Hotărârea nr. 10058 din 2 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să elibereze reclamantei o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând probele administrate, Instanța a reținut că reclamanta s-a născut la data de 8 ianuarie 1942 în localitatea Plosca, Județul Teleorman, unde tatăl acesteia, T.I., fusese strămutat din localitatea Uzungi Orman, Județul Durostoru, Bulgaria, în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, așa cum rezultă din înscrisul eliberat de A.N. A mai reținut Curtea de Apel că nu sunt relevante în soluționarea acțiunii precizările emise de C.N.P.T. referitoare la persoanele care pot avea calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile nr. 18 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, C.J.P.T. contestă faptul că Instanța a acordat reclamantei beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și susține că acesta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. (1) lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut cu al tatălui său. Totodată, recurenta - pârâtă reiterează argumentele invocate în fața Instanței de Fond în sensul că reclamanta nu are calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S. referitoare la condițiile în care copiii persoanelor strămutate beneficiază de același regim juridic cu acestea, precum și în raport cu adresa din 12 august 2005 a M.J. privitoare la aceleași condiții.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.T., în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta S.M. s-a născut în România, în localitatea unde fusese strămutat tatăl său și cei 5 frați ai săi.

În mod constant, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în sensul că atât obiectul cât și scopul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, îl constituie acordarea de drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate atât în mod direct cât și în mod indirect de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, din motive etnice. Pe cale de consecință, se reține că sunt persoane asupra cărora s-au răsfrânt nemijlocit persecuțiile din motive etnice și copiii născuți în perioada în care familia lor a fost strămutată, având de suferit toate consecințele nefavorabile decurgând dintr-o asemenea situație.

A admite teza recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata - reclamantă și familia sa, tatăl său și frații săi, cu care s-a aflat în aceeași situație, și anume aceea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, reținând că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a Instanței judecătorești".

În consecință, în raport cu probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că intimata - reclamantă fiind născută la data de 8 ianuarie 1942 în localitatea de strămutare a familiei sale se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Documentele emise de M.J. și de C.N.P.A.D.A.S. și invocate de recurenta - pârâtă în susținerea recursului reprezintă o corespondență administrativă purtată între organe ale administrației publice în legătură cu interpretarea dispozițiilor legii, în speță ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. O astfel de interpretare administrativă a dispozițiilor incidente cauzei nu este obligatorie pentru Instanța de judecată, motiv pentru care, față de considerentele susmenționate, vor fi respinse criticile din recurs întemeiate pe documentele respective.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 18 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.