Refugee-status recognition upheld; appeal dismissed, monetary rights confirmed under Law No. 189/2000.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as unfounded, upholding the first-instance ruling that annulled the defendant's decision and ordered it to recognize the claimant's refugee status for September 1940–March 1945 and grant the monetary rights under Law No. 189/2000. The dispute arose from an administrative action challenging a rejection of refugee-status recognition based on displacement from Ukraine to Romania during that period. The decisive legal basis was Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which grants compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution, including those forced to change domicile for ethnic reasons; the evidence of the claimant's refuge sufficed, despite the defendant's reliance on an official record showing no refugee status, because such documentation did not override the proven facts.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Refugee-status recognition upheld; appeal dismissed, monetary rights confirmed under Law No. 189/2000: 189/2000. The dispute arose from an administrative action challenging a rejection of refugee-status recognition based on displacement from Ukraine to Romania during that period. The decisive legal basis was Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which grants compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution, including those forced to change domicile for ethnic reasons; the evidence of the claimant's refuge sufficed, despite the defendant's reliance on an official record showing no refugee status, because such documentation did not override the proven facts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded and maintaining the first-instance judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 80 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarații autentificate ale unor martori din care a rezultat că acesta, împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Seletin, Ucraina în localitatea Ulma, județul Suceava, ca urmare a înaintării frontului și a persecuțiilor ce erau exercitate împotriva populației de etnie română, de către trupele sovietice.
Pentru elucidarea stării de fapt au fost audiați doi martori.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 264 din 4 decembrie 2006 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 80 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în esență, că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din satul Seletin, Ucraina în comuna Ulma, județul Suceava, România, de teama persecuțiilor exercitate de trupele sovietice împotriva populației de etnie română.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că reclamantul a dovedit refugierea din U.R.S.S. în România, cu documente oficiale, iar din adresa eliberată de A.N. rezultă fără echivoc că familia reclamantului nu figurează ca refugiați.
Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Seletin, Ucraina, în localitatea Ulma, județul Suceava, România, în perioada septembrie 1940 - martie 1945 în mod corect Instanța de Fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.S. împotriva sentinței civile nr. 264 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.