Refugee-status denial annulled; compensation for wartime ethnic persecution upheld.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 19900 din 9 martie 2006, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii reclamanta a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că aceasta, împreună cu familia s-a refugiat din satul Bica în cursul anului 1940, în comuna Rașca, iar revenirea în satul natal a avut loc în anul 1944.

Pentru elucidarea stării de fapt au fost audiați martorii: H.I. și B.N.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 366 din 27 septembrie 2006 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 19900 din 9 martie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 24 noiembrie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut că reclamanta, împreună cu familia, a fost nevoită să se refugieze, datorită faptului că delimitarea teritorială dintre România și Ungaria a fost fixată chiar în satul Bica, în care au fost instalate pichetele grănicerilor români.

S-a mai reținut că locuitorii satului Bica au trăit o stare permanentă de teamă, datorită temerii că întreg satul va fi ocupat de autoritățile hortiste.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că schimbul de domiciliu al reclamantei nu s-a datorat persecuției etnice, întrucât localitatea din care s-a mutat aceasta era liberă, iar în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică.

Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Bica în localitatea Rașca, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, în mod corect Instanța de Fond a reținut că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 366 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.