Eligibility for ethnic persecution compensation for children born during forced refuge under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision that granted the claimant entitlement to the compensatory rights provided under Law No. 189/2000. The dispute arose from the claimant's challenge to an administrative refusal of benefits, asserting status as a victim of ethnic persecution and forced resettlement; the material facts established that the claimant was born in 1945 within the territory of Romania while their family was in refuge following their 1940 forced migration from Bulgaria pursuant to the Treaty of Craiova. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 189/2000 and Ordinance No. 105/1999, where the court ruled that the compensatory measures extend to children born during the period of the parents' ethnic persecution and refuge, as they share the same legal status and consequences as the displaced parents.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution compensation for children born during forced refuge under Law No. 189/2000: Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 15 august 2006, reclamantul C.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16074/319 din 26 iunie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea contestată, precum și înscrisul intitulat „Declarațiunea de avere imobiliară rurală a locuitorului C.D.", eliberată de A.N., care atestă că familia reclamantului a fost strămutată din Bulgaria, arătând că s-a născut la data de 6 ianuarie 1945, în București, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 2957 din 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a stabilit că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.P.M.B., susținând că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 6 ianuarie 1945, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul - reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond constatând că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 2957 din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.