Lower court must hear witnesses in ethnic-persecution benefits claim; judgment annulled and remanded for retrial.
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the appeal, annulled the first-instance judgment, and remanded the case to the same lower court for retrial, thereby ruling in favor of the claimant and setting aside the previous dismissal. The dispute concerned the claimant's challenge to a decision rejecting her application for benefits under Law No. 189/2000 for persons persecuted for ethnic reasons during 1940–1945, where she claimed to have been a refugee from 1942 to 1945 but relied only on witness statements lacking details on the causes of displacement. The decisive legal basis was the active role of the judge under Article 129(5) of the Civil Procedure Code, requiring the lower court to supplement inconclusive evidence—per Government Ordinance No. 105/1999, Article 1(c), and Article 4 of the implementing norms approved by Government Decision No. 127/2002, which allow proof by witness declarations in the absence of official documents—by directly hearing witnesses and establishing whether the displacement resulted from persecution.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 129 alin. (5) C. proc. civ, Art. 313 teza I C. proc. civ, Art. 315 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ; Lower court must hear witnesses in ethnic-persecution benefits claim; judgment annulled and remanded for retrial: The dispute concerned the claimant's challenge to a decision rejecting her application for benefits under Law No. 189/2000 for persons persecuted for ethnic reasons during 1940–1945, where she claimed to have been a refugee from 1942 to 1945 but relied only on witness statements lacking details on the causes of displacement. The decisive legal basis was the active role of the judge under Article 129(5) of the Civil Procedure Code, requiring the lower court to supplement inconclusive evidence—per Government Ordinance No. 105/1999, Article 1(c), and Article 4 of the implementing norms approved by Government Decision No. 127/2002, which allow proof by witness declarations in the absence of official documents—by directly hearing witnesses and establishing whether the displacement resulted from persecution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the reasoning as applicable to the appeal; the appeal was admitted and the decision was annulled.
Used in the dispositive to order the case to be sent back for retrial to the same court.
Directs the lower court, in the dispositive, to complete the evidence on retrial (hearing witnesses directly).
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 11 iulie 2006, reclamanta A.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 3255 din 23 iunie 2006, prin care pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, hotărârea contestată, precum și declarațiile notariale ale unor martori, arătând că s-a refugiat, în perioada martie 1942 - octombrie 1945, din localitatea de domiciliu, Cizer, județul Sălaj, în localitatea Sinaia.
Prin sentința civilă 336 din 13 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei, reținând că, prin probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile celor doi martori, reclamanta nu a făcut dovada că schimbarea domiciliului ar fi fost consecința directă a unor acte de persecuție, așa cum prevede Legea nr. 189/2000.
Considerând-o netemeinică și nelegală, împotriva sentinței pronunțate de Instanța de Fond a declarat recurs reclamanta A.F., reiterând argumentele susținute în fața Instanței de Fond.
Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.
În lipsa unor acte oficiale, pentru dovedirea împrejurărilor invocate în susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declarațiile martorilor S.D. și C.M., care confirmă refugiul reclamantei, fără a menționa, însă, nimic cu privire la cauzele care l-au determinat.
În aceste condiții, cum declarațiile martorilor constituie singurele probe pe care Instanța de Fond le avea la dispoziție în vederea stabilirii adevărului, pentru a ajunge la o soluție temeinică și legală trebuia făcută aplicarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., referitoare la rolul activ al judecătorilor, aceștia fiind datori a stărui în corecta soluționare a cauzei, prin toate mijloacele legale, inclusiv prin ordonarea administrării probelor pe care le consideră necesare.
Față de dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamantă, Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în temeiul art. 313 teza a I-a C. proc. civ., va fi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași Instanță, care, în aplicarea art. 315 alin. (1) și alin. (3) din același cod, va proceda la completarea probatoriului, în sensul audierii nemijlocite a martorilor și, eventual, al prezentării de către aceștia a dovezilor că ei înșiși au calitatea de beneficiari ai prevederilor O.G. nr. 105/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.F. împotriva sentinței civile nr. 336 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași Instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.