Fighter status claim fails for lack of evidence of persecution; appeal rejected as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the claimant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that had dismissed the administrative action seeking annulment of a decision denying the status of fighter in the anti-communist resistance under Emergency Ordinance No. 214/1999. The claimant had challenged the denial of this status based on alleged forced relocation and abusive termination of employment. The Court found that the evidence—including school withdrawal at the claimant's request, voluntary resignation under the old Labor Code, a transfer in service interest, and official records showing no security file, domicile restrictions, or forced psychiatric internment—did not meet the conditions set out in Articles 1–3 of the ordinance. The decision was made under Article 312(1) of the Civil Procedure Code, confirming the lower court's correct application of the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Fighter status claim fails for lack of evidence of persecution; appeal rejected as unfounded: 214/1999. The claimant had challenged the denial of this status based on alleged forced relocation and abusive termination of employment. The Court found that the evidence—including school withdrawal at the claimant's request, voluntary resignation under the old Labor Code, a transfer in service interest, and official records showing no security file, domicile restrictions, or forced psychiatric internment—did not meet the conditions set out in Articles 1–3 of the ordinance. The decision was made under Article 312(1) of the Civil Procedure Code, confirming the lower court's correct application of the law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 171 din 5 septembrie 2006 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.C. în contradictoriu cu M.J. – C.C.C.L.R.A. și I.J.P.B.
În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat pe calea contenciosului administrativ anularea deciziei pronunțată de C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J. în Dosarul nr. 491/2003 și pe cale de consecință recunoașterea acestei calități.
Prima Instanță a stabilit că din probele dosarului nu rezultă nici o situație care să se încadreze în dispozițiile art. 1,2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999 pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 1945 - 22 decembrie 1989.
Relațiile furnizate de Tribunalul Militar Teritorial București, S.R.I., S.P.N., L.B.P.H.B. și SC R. SA Buzău au infirmat existența vreunor persecuții constând în strămutare, restricții domiciliare, urmăriri ale securității sau internări forțate în spitale de psihiatrie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta I.C. susținând că hotărârea Instanței de Fond este netemeinică și nelegală deoarece din evidențele I.J.P.B. rezultă că a fost obligată să se strămute în orașul Sulina, desfăcându-i-se abuziv contractul de muncă la I.P.M.P.B.
Analizând actele dosarului de fond și motivele de recurs, încadrabile în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Înscrisurile depuse la Instanța de Fond relevă în mod neechivoc că reclamanta a fost retrasă de la școală la cerere, încetarea contractului de muncă în anul 1977 a avut loc din inițiativa reclamantei, în baza art. 129 din vechiul cod al muncii, iar în anul 1990 contractul de muncă a încetat ca urmare a unui transfer în interesul serviciului; totodată, instituțiile competente au comunicat Instanței că reclamanta nu a avut dosar de securitate și nu a figurat cu restricții domiciliare sau internare forțată în spitale de psihiatrie.
Față de situația de fapt rezultată din probe, Instanța de Fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999, iar Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta I.C. împotriva sentinței nr. 171 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.