Restitution in kind of abusively expropriated property: inapplicability of compensation-only limits for title-less takings in share privatization

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 1935, Ț.I. și Ț.M. au cumpărat pe bază de act autentic, imobilul înscris în C.F. 497 Deva, nr.top 1464-1465, situat în Deva, compus din casă și teren în suprafață de 1235 mp.

Construcția existentă inițial a fost folosită o parte pentru locuit și o parte a fost transformată în moară agricolă, care a fost autorizată să funcționeze în anul 1943.

Ulterior, proprietarii au ridicat o altă construcție pe același număr topografic, cu ieșire pe str. P. nr. 14, pe care intenționau să o folosească drept moară agricolă.

Utilajele din prima construcție au fost scoase, iar construcția veche a devenit exclusiv locuință, fiind folosită în acest scop.

Imobilul a fost preluat de Primăria Deva în baza Legii nr. 119/1948, predat Întreprinderii 1 Mai Deva, care a pus în funcțiune moara în noua construcție și pe care a trecut-o apoi în administrarea G.I.G.C.L. Hunedoara.

Ulterior, a fost predată I.J.P. I.M.P.S.D. Deva, în final intrând în patrimoniul pârâtei, ca urmare a privatizării.

Trecerea imobilului în proprietatea statului a fost abuzivă, făcându-se cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 119/1948, deoarece la data preluării în noua construcție nu fusese pusă în funcțiune moara agricolă, iar imobilul în care funcționase moara se transformase în întregime în casă de locuit.

De asemenea, imobilul a fost preluat fără existența unei decizii și a unui proces-verbal de predare, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În drept, tribunalul a mai reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul nu a fost preluat cu titlu valabil.

Reclamanții au notificat-o pe pârâtă în termenul legal pentru restituirea în natură a imobilului, în baza Legii nr. 10/2001, însă unitatea deținătoare a refuzat să se pronunțe prin dispoziție motivată, așa încât lipsa răspunsului echivalează cu respingerea cererii.

Pârâta s-a privatizat prin vânzare de acțiuni sub imperiul O.U.G nr. 88/1997, completată prin Legea nr. 99/1999, care, în art. 324 prevede că instituțiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de către stat.

La data privatizării, pârâta fusese deja notificată de reclamanți că sunt moștenitorii proprietarilor imobilului și că doresc restituirea acestuia în natură.

De asemenea, reclamanții au notificat toate instituțiile statului cerându-le să nu înstrăineze imobilul, or, asumându-și riscul de a privatiza bunuri revendicate, instituția de stat și-a asumat și riscul de a plăti despăgubiri, iar pârâta pe acela de a restitui bunul și de a fi despăgubită pentru acesta.

În ceea ce privește Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a arătat că acțiunea nu poate fi admisă față de acesta, deoarece unitatea deținătoare a fost identificată și nu sunt îndeplinite condițiile art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 25A din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la predarea în natură a imobilului, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele:

Potrivit contractului de privatizare încheiat între F.P.S. și pârâta SC M. SA Deva, pârâta s-a privatizat și a cumpărat patrimoniul statului, inclusiv moara din Deva, aceasta fiind nominalizată la poziția 3 a pct. 1.2.1. și la poziția 7 a pct. 1.2.2. din contract.

Într-o atare situație, reclamanții aveau posibilitatea conform art. 46 alin. (3) și (5) din Legea nr. 10/2001 să atace respectivul contract până cel mai târziu la data de 14 august 2002.

Cum nu s-a probat că respectivul contract de privatizare a fost desființat, curtea urmează a-l considera valid și a constata că restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1 alin. (3) și art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Cât privește caracterul abuziv al măsurii de trecere a imobilului în proprietatea statului, curtea a reținut că sunt întemeiate aceste dispoziții, întrucât preluarea în baza Legii nr. 119/1948 este expres reglementată în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, iar propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent este dispusă și de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat cele trei motive de recurs invocate, recurenții arată în motivarea cererii că pârâta a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la F.P.S. (actuala A.V.A.S.), deși situația litigioasă a imobilului era cunoscută și menționată în caietul de sarcini al licitației, ca urmare a faptului că reclamanții notificaseră părțile implicate în privatizare cu privire la demersurile lor de redobândire în natură a imobilului.

Cum imobilul a fost preluat fără titlu valabil, recurenții consideră că nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, care prevăd măsuri reparatorii pentru foștii proprietari.

De asemenea, conform art. 324 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, instituțiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de către stat.

Acest text de lege este în măsură să lămurească cine este beneficiarul unor despăgubiri din partea instituțiilor publice implicate în privatizare.

Intimata SC M. SA Deva a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin echivalent, în cauză fiind corect aplicate dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Tribunalul a reținut pe baza probelor administrate în cauză că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, cu încălcarea chiar a dispozițiilor Legii nr. 119/1948, în temeiul căreia s-a efectuat preluarea.

În atare situație, în mod corect tribunalul a dispus restituirea în natură și a înlăturat aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluționării cauzei.

Textul de lege menționat prevedea că, pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Or, în speță, tribunalul a reținut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.

Curtea de apel, fără a reține contrariul, în sensul că imobilul a fost preluat cu titlu valabil și limitându-se să arate că acesta a fost preluat abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, a înlăturat obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului cu motivarea că actul prin care aceasta a dobândit proprietatea nu a fost anulat conform art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Procedând astfel, curtea de apel a ignorat în mod greșit distincția făcută de legiuitor între imobilele preluate cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil, care în contextul reținut de prima instanță, făcea posibilă restituirea imobilului în natură printr-o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În schimb, contrar celor reținute de curtea de apel, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 după ultima republicare a actului normativ.

Astfel, prin procesul de privatizare, pârâta a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la Fondul Proprietății de Stat și nu activele deținut anterior în administrare, care să includă și imobilul în litigiu.

Acțiunile cumpărate de pârâtă constituie o fracțiune a capitalului social și nu se confundă cu bunurile din patrimoniul societății.

Prin urmare, cu privire la acest imobil nu s-a încheiat, în cadrul procesului de privatizare, un act juridic de înstrăinare, a cărui nulitate să fi fost necesar a se invoca pe calea unei acțiuni separate și cu respectarea termenului prevăzut de art. 45 (fost art. 46) alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Mai mult, așa cum s-a reținut ca situație de fapt de către tribunal, pârâta a fost înștiințată de reclamanți despre calitatea de bun litigios a imobilului.

Riscul revendicării imobilului a fost menționat inclusiv în dosarul de prezentare privind oferta de vânzare de acțiuni gestionate de F.P.S. la SC M. SA Deva; cumpărând pachetul majoritar de acțiuni, deși situația sa patrimonială era incertă, pârâta și-a sumat și riscul de a suporta ulterior consecințele redobândirii imobilului de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, posibilitate prevăzută inclusiv în Legea nr. 99/1999.

Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot decizia și va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței, cu consecința menținerii acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții Ț.B., Ț.L.V., Ț.I.V., M.D.V. și O.M. împotriva deciziei nr. 25/A din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Modifică în tot decizia, în sensul că:

Respinge apelul declarat de pârâta SC M. SA Deva împotriva sentinței civile nr. 424 din 15 iunie 2005 a Tribunalului Hunedoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.