Price Approval Upheld; Councils and Producer’s Appeals Rejected as Unfounded

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 februarie 2002, dosar nr. 226/2002, reclamanta SC C. SA Deva a chemat în judecată Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), solicitând anularea deciziei nr. 1243 din 27 decembrie 2001 a Președintelui A.N.R.E., privind aprobarea prețului pentru activitatea de producere și serviciul de transport al energiei termice de către SC E. SA Deva și obligarea pârâtei la stabilirea unui preț real, ținând cont de prețul real de producție și cu respectarea prevederilor legale referitoare, având viza autorităților administrației publice locale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a aprobat prețul de 155.249,83 lei/Gj (650.000 lei/Gcal), exclusiv T.V.A., pentru producerea și transportul energiei termice sub formă de apă fierbinte livrată de SC E. SA. Deva, către reclamantă, fapt ce duce la o creștere a tarifului de producător și că decizia respectivă a fost emisă fără avizele de aprobare asupra ajustărilor de preț propuse de operator, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 13 din Legea nr. 326/2001.

Totodată, societatea reclamantă a susținut și că prețul aprobat prin decizia atacată este nejustificat de mare, neavând o fundamentare tehnico-economică care să ducă la o astfel de creștere de tarif.

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 februarie 2002, dosar nr. 231/2002, reclamantul Consiliul Local al municipiului Deva a chemat în judecată tot A.N.R.E - ul, solicitând anularea aceleiași decizii și pentru motive identice în conținut și formă cu cele ale SC C. SA Deva.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin încheierea din 7 martie 2002, constatând îndeplinite prevederile art. 164 C. proc. civ., a admis cererea de conexare formulată de pârâtă și a dispus conexarea dosarului nr. 231/2002 cu dosarul nr. 226/2002, iar prin sentința civilă nr. 984 din 24 octombrie 2002 a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe, astfel cum au fost formulate și precizate de reclamanți.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din Legea nr. 326/2001, pe de o parte datorită lipsei normelor de aplicare, iar pe de altă parte, datorită faptului că dreptul autorităților publice locale de a se pronunța asupra prețului nu echivalează cu acela de a aproba prețul, A.N.R.E. având competență decizională exclusivă cu privire la stabilirea lui în sectorul energiei termice și electrice. S-a mai reținut că reclamantele nu au probat în concret care este dreptul recunoscut de lege vătămat prin decizia atacată, iar concluzia raportului de expertiză nu se poate reține, întrucât aceasta conține considerente teoretice și aprecieri privind prețul, care nu țin de legalitatea deciziei contestate, ci de aplicarea practică pe consumatori a prețului fixat.

Referitor la capătul doi al acțiunilor, privind obligarea pârâtei de a stabili un preț real, s-a reținut că aceasta are caracter subsidiar primului capăt de cerere, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât pe capătul principal al acțiunii nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, decizia atacată fiind legală.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât Consiliul Local al municipiului Deva, cât și SC C. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant Consiliul Local al municipiului Deva a susținut că instanța de fond a reținut greșit că nu a fost probat în concret dreptul recunoscut de lege, vătămat prin decizia nr. 1243/2001, întrucât nu a coroborat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 215/2001 și cele ale Legii nr. 326/2001 Cap. II, sect. 1 art. 12 lit. i). Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la aplicarea greșită a legii, în sensul că în opinia recurentului-reclamant, instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 2 lit. d), art. 13 alin. (1) lit. c) și art. 26 alin. din Legea nr. 326/2001, deși legea a intrat în vigoare la 5 august 2001.

Printr-un ultim motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate în cauză și asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra expertizei efectuate în cauză și nici asupra faptului că SC E. SA Deva produce energie termică în proces de cogenerare.

În drept, Consiliul Local al municipiului Deva a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta SC C. SA Deva a susținut la rândul său: că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a Legii nr. 326/2001; că aceasta se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză care, în opinia sa, a stabilit că decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, precum și că pe fond nu s-au avut în vedere consecințele nedepunerii avizului prevăzut de art. 13 din Legea nr. 326/2001, la data cererii de ajustare a prețului și nici faptul că prețul aprobat prin decizia nr. 1243/2001 este nejustificat de mare, neavând fundamentare tehnico-economică.

În drept, recurenta–reclamantă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și cele ale art. 3041 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și toate dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pe de o parte, se constată că este adevărat că Legea nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală a fost publicată în Monitorul Oficial și că în conformitate cu dispozițiile art. 26 ale legii, aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial, dar cu excepțiile prevăzute în teza ultimă a acestui articol, respectiv art. 2 alin. (3), art. 9 alin. (2) și a art. 23 alin. (6) care intră în vigoare de la data publicării.

Totodată, conform art. 27 din lege, reglementările legale, necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, se vor elabora în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, caracterul necesar al acestora fiind, deci, stabilit chiar de Legea nr. 326/2001.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 326/2001, serviciile publice de gospodărire comunală reprezintă ansamblul activităților și acțiunilor de utilitate și de interes local, desfășurate sub autoritatea administrației publice locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică prin care se asigură, printre altele și alimentarea cu energie termică produsă centralizat - art. 2 alin. (1) lit. d), iar conform art. 2 alin. (83), domeniile menționate la alin. (1), deci și cele de la art. 2 lit. d) vor fi detaliate prin legi speciale sau prin hotărâri ale guvernului, după caz.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 9/2002 (M. Of. nr. 120/14.02.2002), aprobată prin Legea nr. 371/2002, au și fost detaliate și chiar modificate, dispoziții ale art. 2 din Legea nr. 326/2001, iar la art. 2 lit. d) s-a prevăzut că de la „alimentarea cu energie termică produsă centralizat”, se exceptează „activitățile de producere a energiei termice în cogenerare”, deci exact situația în care se află recurenta-reclamantă.

În plus, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 326/2001 se înființează Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală care funcționează în condițiile de monopol natural, iar la alin. (4) lit. d) și e) al aceluiași articol se statuează că această autoritate are printre atribuțiile sale principale, stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor, în condițiile respectării contractelor de delegare a gestiunii, precum și efectuarea de ajustări de tarife la cererea uneia dintre părțile contractante, în condițiile legii.

Potrivit art. 23 alin. (6) din lege, text ce a intrat în vigoare la data publicării acesteia, modul de organizare și funcționare a acestei autorități se va stabili prin hotărâre a guvernului.

Pe de altă parte, se constată că într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 326/2001, printre drepturile autorităților administrației publice locale față de operatorii de servicii publice de gospodărire comunală, este și acela de a se pronunța asupra ajustărilor de preț propuse de operator - lit. c).

În cauză, se pune, însă, problema dacă la data emiterii deciziei nr. 1243/2001 privind aprobarea prețului pentru activitatea de producere și transport a energiei termice, erau sau nu aplicabile dispozițiile legale invocate de recurentele-reclamante.

Astfel, avându-se în vedere succesiunea în timp a dispozițiilor legale mai sus arătate, precum și cele ale Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, se constată că instanța de fond a apreciat corect că la data emiterii deciziei atacate au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, la acea dată nefiind în vigoare nici reglementările necesare de punere în aplicare a legii (prevederile art. 27 din Legea nr. 326/2001) și nici reglementările prevăzute de art. 2 alin. (3) și art. 23 din lege.

În plus, se constată că decizia atacată nu se referă la tariful pentru serviciile de distribuție și furnizare a energiei termice, ci la aprobarea prețului pentru activitatea de producere și serviciul de transport al energiei termice, acestea constituind elemente distincte ale industriei de rețea, motiv pentru care, de altfel, au și fost emise două decizii distincte – pentru producere și transport s-a emis decizia atacată, iar pentru distribuție și furnizare, altă decizie (decizia nr. 140 din 14 februarie 2002) neatacată, însă, de recurentele-reclamante, deși aceasta din urmă privește furnizarea energiei termice și prin ea se recunoaște, în costuri și prețul aprobat pentru producător. Mai mult, Consiliul Local recurent nu numai că nu a atacat decizia nr. 140/2002, dar a și avizat ajustarea de preț propusă pentru SC C. SA Deva.

De altfel, chiar potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (3) lit. i) din Legea nr. 326/2001 autoritățile administrației publice locale pot adopta și hotărâri în legătură cu stabilirea taxelor și avizarea tarifelor pentru servicii de gospodărie comunală, dar numai cu respectarea reglementărilor în vigoare și când se coroborează cu cele ale art. 9 din Legea nr. 215/2001, în sensul susținut de recurentele–reclamante. Referitor la motivul de recurs, în legătură cu raportul de expertiză, se constată că acesta nu este fondat, instanța de fond apreciindu-l în contextul celorlalte probe administrate în cauză și pronunțându-se explicit cu privire la motivele înlăturării concluziilor formulate de expert.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la cuantumul prețului stabilit, prin decizia atacată se constată că nici acestea nu sunt fondate în raport atât cu toate considerentele mai sus expuse, cât și cu dispozițiile O.U.G. nr. 162/1999, ale O.U.G. nr. 115/2001, ale Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 27/2001, privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor, necesare în vederea furnizării energiei termice către populație.

Totodată, se constată că astfel cum corect a reținut și instanța de fond, aspectele legate de gestionarea bugetului local invocate de recurenți nu sunt argumente, de natură a conferi sau nu legalitate deciziei atacate.

Prin urmare, constatându-se că motivele de recurs formulate în cauză nu sunt fondate, iar sentința atacată este legală și temeinică, se vor respinge ambele recursuri declarate în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 14 și 18 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanții Consiliul Local al municipiului Deva și SC C. SA Deva, împotriva sentinței civile nr. 984 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.