Eligibility for political persecution benefits: insufficiency of testimony from minors as sole evidence of deportation under Decree-Law 118/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the County Pension House, setting aside the appellate decision and dismissing the claimant's action in its entirety. The dispute concerned the claimant's challenge to a pension authority decision that had denied her the rights established under Decree-Law no. 118/1990 (amended by O.G. no. 105/1999) for ethnic persecution and deportation to Transnistria between August 1942 and August 1944. The court ruled that the claimant failed to prove the claimed period of persecution with official documents and that the declarations of witnesses who were under seven years old at the time of the events lacked the necessary discernment to serve as the sole basis for granting the requested benefits.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for political persecution benefits: insufficiency of testimony from minors as sole evidence of deportation under Decree-Law 118/1990: Reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri și declarațiile martorilor S.L. și S.V., cărora li s-au recunoscut drepturile, că în perioada solicitată a fost deportată în Transnistria, unde a fost supusă unor condiții inumane.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3227/2002, reclamanta S.Z., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. R/16.750 din 22 mai 2002 și să se constate că este beneficiara dispozițiilor Decretului-lege nr. 118/1990, modificat și completat prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instaurată începând cu 6 septembrie 1940 și a celor deportate în străinătate din motive etnice.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportată în Transnistria – U.R.S.S. unde împreună cu alți membri ai comunității romilor, au fost supuși la muncă forțată și au suferit datorită foamei, frigului și mizeriei.
Prin sentința nr. 130 din 19 octombrie 2002 s-a admis acțiunea, s-a anulat decizia nr. R/16.750 din 22 mai 2002 a Casei de Pensii Județene Suceava, s-a constatat că reclamanta beneficiază de dispozițiile Decretului-lege nr. 118/1990, modificat și completat prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare pe perioada august 1942 – 23 august 1944.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri și declarațiile martorilor S.L. și S.V., cărora li s-au recunoscut drepturile, că în perioada solicitată a fost deportată în Transnistria, unde a fost supusă unor condiții inumane.
Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o astfel:
Comisia Județeană de Pensii Suceava, în mod legal a respins cererea pentru acordarea drepturilor intimatei, conform Decretului-lege nr. 118/1990, modificat prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu a depus înscrisuri oficiale din care să rezulte perioada de persecuție etnică.
Martorele audiate la data deportării aveau sub 7 ani, deci nu aveau discernământ.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Într-adevăr, intimata S.N. nu a depus nici un înscris oficial privind deportarea în Transnistria, ca și perioada cât a durat.
Martorele audiate la data deportării erau sub 7 ani, lipsite de discernământ, declarațiile lor neputând constitui unicul temei al acordării drepturilor solicitate.
Așa fiind, se va admite recursul, se va casa sentința civilă nr. 130 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și, în fond, se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 130 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantei S.N.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.