Recurs dismissed; State barred from restricting EU citizen's free movement for reversed Italian deportation order under Directive 2004/38/CE
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, leaving in force the lower courts' decisions that rejected the claim and ordered the claimant to pay 850 lei in litigation costs to the defendant. The case involved a request by the National Directorate of Passports to restrict the defendant's freedom of movement in Italy for up to three years, grounded in the defendant's readmission to Romania from Italy under a re-admission agreement. The court held that following Romania's accession to the European Union, the applicable legal framework was Directive 2004/38/CE, which permits restrictions on freedom of movement only for grounds of public policy, public security, or public health, requiring proportionality and a basis solely in the individual's conduct. Since the Italian authorities had initially ordered return for overstaying but subsequently reversed that measure, the incident did not constitute a valid legal basis for restricting the defendant's rights under the Directive.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Recurs dismissed; State barred from restricting EU citizen's free movement for reversed Italian deportation order under Directive 2004/38/CE: În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 19 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea țară.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 468 din 26 martie 2007, a respins cererea.
S-a reținut că:
- potrivit art. 2 alin. (2) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, libertatea de circulație poate fi restrânsă doar pentru anumite motive, justificate de interesul public într-o societate democratică;
- returnarea pârâtului din Italia nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica restrângerea libertății de circulație și, de altfel, această măsură a fost infirmată de autoritățile judiciare italiene.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 360 din 4 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că:
- odată cu 1 ianuarie 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, restrângerea dreptului la liberă circulație se poate face doar pentru anumite, motive prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care este aplicabilă în speță deoarece deocamdată nu a fost transpusă în dreptul intern;
- potrivit textului menționat, nerespectarea condițiilor privitoare la ședere prevăzute de legea italiană nu justifică prin ea însăși limitarea libertății de circulație a pârâtului.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;
- potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, autoritățile italiene au dispus inițial returnarea pârâtului pentru depășirea duratei de ședere, iar apoi au revenit asupra acestei măsuri, infirmând decretul de expulzare emis de prefectură.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei la 850 lei cheltuieli de judecată către pârât, sumă ce reprezintă o parte din onorariul de avocat achitat de acesta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 360/A din 4 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte la 850 lei, cheltuieli de judecată către pârâtul C.D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.