Restriction of EU free movement post-accession under Directive 2004/38/CE versus domestic readmission law

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 10 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.L., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la 28 iulie 2006, pârâta a fost returnată din Belgia, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 286 din 5 martie 2007, a respins cererea, reținând că:

- de la 1 ianuarie 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit și cetățeni ai uniunii menționate, astfel că aplicarea măsurii solicitate ar echivala cu restrângerea dreptului de circulație al pârâtei chiar pe teritoriul național;

- pe de altă parte, ulterior aderării României la Uniunea Europeană, situația de fapt s-a modificat, în sensul acordării drepturilor de intrare și ședere etc.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 277 din 7 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că potrivit art. 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului, libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii poate fi restrânsă numai pentru anumite motive, care nu se regăsesc în speță.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de apel ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică,;

- totodată, ultimul text mai prevede că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în speță nu s-a făcut dovada existenței vreuneia dintre împrejurările prevăzute de textele enunțate pentru restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație și ședere în Belgia.

În consecință, instanțele de fond și apel au stabilit și interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în speță, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. impunându-se respingerea prezentului recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 277/A din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.