Impossibility of in-kind land restitution due to inclusion in urban systematization plan and public utility usage

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Reclamantele au susținut că parata Primăria municipiului Craiova nu a motivat refuzul restituirii în natură a terenului, având în vedere că suprafața solicitată de 144 mp ce face obiectul notificării este liberă.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că suprafața de teren solicitată este cuprinsă în planul de sistematizare al orașului, parte din teren fiind ocupată de stradă și trotuare, alei de acces, iar o altă parte fiind amenajată ca spațiu verde situat între blocuri, acestea răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor, motiv pentru care nu pot fi create porțiuni libere pentru a fi restituite în natură.

În contra acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantele V.A., C.S. și N.M., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte.

Instanțele de fond și de apel au făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispoziției art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât din totalul suprafeței solicitate de 335 mp se pot restitui în natură 144 mp.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia întregului material probator se constată că prin procesul-verbal de negociere încheiat în 4 octombrie 2004 cu privire la părțile litigante, a fost stabilită imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 144 mp, fiind stabilită însă o valoare de restituire în echivalent în cuantum de 282.000.000 lei. Reclamantele însă au refuzat această modalitatea reparatorie în echivalent, solicitând restituirea în natură.

Din procesul-verbal privind starea de fapt emis la 16 iulie 2003 s-a reținut că terenul în litigiu este afectat de cauză de utilitate publică, fiind cuprins în planul de sistematizare al orașului, în sensul că au fost construite blocuri de locuințe, parte din teren fiind ocupată de stradă și trotuare, alei de acces, iar o altă parte fiind amenajată ca spațiu verde între blocuri.

Or, pentru ca noile construcții să poată fi utilizate corect, sunt necesare căi de acces, spații verzi, etc, ce constituie un tot, astfel încât cererea reclamantelor de restituire în natură nu este posibilă, cum bine au stabilit atât instanța de fond cât și cea de apel.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, prin care se susține că instanțele nu și-au motivat soluțiile pronunțate, acesta nu poate fi primit atâta vreme cât în mod corect a fost analizat întreg materialul probator, hotărârile fiind motivate în drept și în fapt.

Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2007.