Damages claim for refusal of anti-communist resistance fighter status dismissed; appeal rejected due to procedural inabilities and irrelevant omission of procedural capacity exception.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 19 aprilie 2002, reclamanta V.R.S. a chemat în judecată pe pârâții Comisia pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, din cadrul Ministerului Justiției, și Serviciul Român de Informații, solicitând obligarea acestora la plata unor despăgubiri de 2.000.000.000 lei și, respectiv, 20.000.000.000 lei.

În motivarea cererii, al cărei temei juridic nu a fost indicat, reclamanta a susținut că :

- pârâta a refuzat nejustificat să-i acorde drepturile cuvenite conform O.U.G. nr. 214/1999;

- pârâtul o discriminează patrimonial, moral și social;

- ambii pârâți îi încalcă drepturile la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești, de a obține protecția statului împotriva violențelor, de proprietate, la moștenire, de liberă exprimare, la demnitate, culturale, prevăzute de O.G. nr. 137/2000.

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 773 din 27 septembrie 2002, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, pe considerentul că în speță sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1842 din 16 septembrie 2003, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantă.

Aceeași curte de apel, prin sentința nr. 11 din 10 februarie 2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator de competență.

S-a reținut că, față de natura civilă și valoarea pretențiilor deduse judecății, în speță sunt operante prevederile art. 2 pct.1 lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție-secția civilă, prin decizia nr. 5148 din 9 septembrie 2004, a stabilit competența în favoarea Tribunalului București, reținând că litigiul este de natură civilă.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 239 din 22 martie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

S-a reținut că:

- excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R.I. nu poate fi analizată deoarece nu are legătură cu pricina;

- acțiunea întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000 este neîntemeiată atâta timp cât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 163 din 31 mai 2004 a stabilit că faptele sesizate de reclamantă nu constituie discriminări;

- în perspectiva răspunderii civile delictuale, reclamanta nu a precizat concret în ce mod faptele imputate pârâților au adus atingere unor drepturi și în ce a constat prejudiciul suferit.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut că:

- sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, și nu cu Ministerul Justiției, necitat ca parte în dosar;

- eventuala nelegalitate a procedurii de citare cu aceeași pârâtă, determinată de aplicarea ștampilei Ministerului Justiției pe dovada îndeplinirii procedurii menționate, poate fi invocată doar de partea care a suferit pretinsa vătămare, și nu de reclamantă;

- pe de altă parte, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă nu are personalitate juridică, astfel că în privința sa toate actele de procedură trebuie realizate prin intermediul Ministerului Justiției;

- soluția primei instanțe, de a nu demara procedura falsului este corectă față de cerințele art. 180 C. proc. civ., potrivit cărora susținerile orale nu pot face obiectul acelei proceduri, mai ales că, ulterior formulării cererii, reclamanta nu s-a mai prezentat la proces;

- sarcina probei revine celui care promovează demersul judiciar, reclamanta nu s-a prezentat la termenul de discutare a probelor, iar instanța de fond a soluționat pricina pe baza înscrisurilor depuse la dosar;

- omisiunea menționării în dispozitiv a soluției privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul S.R.I. nu aduce nicio vătămare părților.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri, rejudecarea pricinii și, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 5, 7-9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:

- pricina a fost judecată cu lipsă de procedură în privința pârâtei Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R.I. nu apare în dispozitiv, dezbaterea probelor nu s-a făcut în mod corect și nu s-a ținut seama de cererea sa de înscriere în fals;

- toate aceste încălcări ale unor dispoziții procedurale sunt sancționate cu nulitate absolută.

Aceste critici sunt nefondate deoarece:

- pe parcursul procesului, pârâta Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, care nu are personalitate juridică, a fost citată corect, prin Ministerul Justiției;

- de altfel, o asemenea deficiență putea fi invocată doar de cel care pretinde că a fost neregulat citat, nu și de partea adversă;

- atâta timp cât instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, omisiunea menționării în dispozitiv a soluției de respingere a excepției formulate de pârâtul S.R.I. (cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive) este irelevantă;

- oricum, această omisiune nu putea fi invocată de reclamantă, ci doar de pârâtul care a ridicat excepția;

- reclamanta nu a solicitat probe, astfel că prima instanță a soluționat cauza pe baza înscrisurilor depuse de aceasta la dosar;

- deși potrivit art. 180-184 C. proc. civ., procedura falsului are ca obiect doar actele autentice și înscrisurile sub semnătură privată, reclamanta s-a înscris în fals împotriva susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului Justiției cu privire la inexistența personalității juridice a Comisiei pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.R.S. împotriva deciziei nr. 20 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.