Restitution of immovable property expropriated under Decree No. 223/1974 as abusive taking

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1217 din 16 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea T.E., a fost anulată dispoziția nr. 2113 din 16 decembrie 2003, emisă de Primăria Municipiului București și a fost obligată pârâta să emită în favoarea contestatoarei, o nouă dispoziție motivată privind notificarea nr. 4394/2001, în sensul restituirii în natură sau prin echivalent, a imobilului situat în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a fost făcută dovada de către contestatoare a calității de moștenitoare a foștilor proprietari și a dreptului de proprietate al acestora asupra imobilului trecut abuziv în proprietatea statului.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 261 din 18 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs municipiul București, prin primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că nu a fost făcută de către contestatoare dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și că preluarea imobilului în baza Decretului nr. 223/1974, cu plată, nu a avut caracter abuziv.

Recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 2113 din 16 decembrie 2003, emisă de Primarul General al Municipiului București a fost respinsă notificarea prin care petenta T.E. a solicitat restituirea imobilului situat în București, cu motivarea că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, motivare contrazisă de probele administrate în cauză.

Prin certificatul de moștenitor din 23 septembrie 1955, emis de Notariatul de stat al raionului Nicolae Bălcescu s-a constatat că de pe urma defunctului P.M. a rămas ca masă succesorală cota indiviză de ½ din imobilul situat în București, cumpărat de acesta și soția sa C.P., moștenitorii săi fiind soția supraviețuitoare și copiii acestora P.S. și contestatoarea.

Din certificatul de naștere al contestatoarei, fila 33 din dosarul tribunalului, rezultă că este fiica numiților P.M. și P.C.

La fila 52 din dosarul primei instanțe se află copie de pe certificatul de deces al mamei contestatoarei P.C., iar P.S. a renunțat la succesiunea ambilor părinți (fila 6 dosar fond), contestatoarea rămânând astfel unica succesoare a foștilor proprietari.

Atât corpul A al imobilului, cât și corpul B au fost trecute în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974, prin deciziile nr. 518 și 520 din 31 martie 1976 emise de Comitetul executiv al fostului Consiliu popular al Municipiului București, situație în care se constată că imobilul a fost preluat abuziv, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, se constată că instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, atât în ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului, cât și a calității de moștenitor legal în privința contestatoarei.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

La cererea contestatoarei, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 2380 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 261 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea T.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2007.