Claim for compensation under Law 10/2001 for demolished expropriated building versus in-kind restitution of land occupied by public utility
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the municipality's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court’s decision which confirmed that the claimant is entitled to repair measures and compensation under Law No. 10/2001 for a demolished building, while rejecting the claim for in-kind restitution of the land now occupied by a public park. The dispute concerned the validity of a mayoral order that had initially denied in-kind restitution and referred the case to the Central Commission for Determining Damages; the original plaintiff had contested this decision, and the lower courts had partially annulled the mayoral order to recognize the right to compensation for the demolished structure, noting that a previous expropriation sum would be adjusted and deducted from the final award. The Supreme Court found the appeal unfounded because the mayoral order was ambiguous regarding whether the proposed compensation covered the demolished building, a clarification correctly provided by the lower instances which confirmed the claimant's eligibility for damages for the irretrievable property.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Claim for compensation under Law 10/2001 for demolished expropriated building versus in-kind restitution of land occupied by public utility: 10/2001 for a demolished building, while rejecting the claim for in-kind restitution of the land now occupied by a public park. The dispute concerned the validity of a mayoral order that had initially denied in-kind restitution and referred the case to the Central Commission for Determining Damages; the original plaintiff had contested this decision, and the lower courts had partially annulled the mayoral order to recognize the right to compensation for the demolished structure, noting that a previous expropriation sum would be adjusted and deducted from the final award. The Supreme Court found the appeal unfounded because the mayoral order was ambiguous regarding whether the proposed compensation covered the demolished building, a clarification correctly provided by the lower instances which confirmed the claimant's eligibility for damages for the irretrievable property.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 150 din 12 ianuarie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Ploiești, județul Prahova, formulată de petenta C.M., cu motivarea că, pe terenul revendicat s-a realizat utilitate publică, fiind ocupat de Parcul dendrologic „Mihai Viteazu”, iar construcțiile sunt demolate, a fost propusă acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri prevăzute în Legea nr. 10/2001, pentru imobilul imposibil de restituit în natură și s-a dispus înaintarea dispoziției, însoțită de întreaga documentație, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Contestația formulată de petentă a fost admisă, prin sentința nr. 66 din 15 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost anulată în parte dispoziția emisă de primar, a fost constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute în Legea nr. 10/2001, pentru imobilul-construcție imposibil de restituit în natură, demolată în anul 1988, ce a fost situată în Ploiești, județul Prahova, a fost stabilită în favoarea acesteia plata unor despăgubiri ce urmează a fi calculate de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, urmând a se avea în vedere faptul că, în urma exproprierii, contestatoarea a primit despăgubiri în sumă de 37.593 lei, sumă ce va fi actualizată și dedusă din valoarea despăgubirilor acordate, a fost respins capătul de cerere privind restituirea, în natură, a terenului în suprafață de 340,15 mp și au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Apelul declarat de Primăria municipiului Ploiești, prin primar, împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 221 din 7 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Ploiești, prin primar, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că dispoziția contestată se referă atât la construcția demolată, cât și la terenul ocupat de parc, situație în care în mod greșit a fost anulată parțial.
Recursul este nefondat.
Din dispoziția emisă de primar nu rezultă clar dacă propunerea de acordare a despăgubirilor se referă și la construcția demolată, neclaritate lămurită prin sentința tribunalului, care, în mod corect a fost confirmată prin decizia curții de apel.
În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria municipiului Ploiești, prin primar împotriva deciziei nr. 221 din 7 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.