Competent authority for tax objection: ministerial dismissal for wrong addressee vs. statutory deadline compliance under special administrative jurisdiction

S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială „FR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș în prezent S.C. „ FGR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș împotriva sentinței civile nr.118 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat: intimatul – pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilierul juridic Voicu Carmen Sinica, lipsind recurenta – reclamantă S.C. „FGR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș și intimata - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

Procedura completă.

În prealabil, s-a referit că recurenta – reclamantă a solicitat, prin faxul atașat la dosar, soluționarea în lipsa sa a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 din O.U.G. nr.13/2001 și, conform art.23 alin.5 din Legea nr.47/1992, suspendarea de drept a pricinii până la soluționarea excepției, invocată prin cererea depusă la dosar la termenul din 6 mai 2003.

Curtea, constatând că petiția prin care s-a invocat excepția susmenționată nu este semnată (fila 24), a apreciat pricina în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.

Consilierul juridic Voicu Carmen Sinica a arătat că în mod greșit s-a depus contestația împotriva procesului – verbal de control la Ministerul Finanțelor Publice, competența de soluționare a acesteia revenind Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș, situație în care se impune respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare la organul administrativ competent.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.C. „F.R.” S.R.L., în prezent S.C. „FGR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, anularea deciziei nr.10 din 11 ianuarie 2002, emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control din 8 noiembrie 2001, încheiat de pârâtul secund privind obligarea sa la plata sumei de 366.135.204 lei, reprezentând diferență T.V.A. și 215.914.267 lei, majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în mod greșit Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia atacată, a anulat contestația formulată în procedură prealabilă ca nedepusă la organul competent potrivit legii.

A susținut, de asemenea, că decizia se bazează pe o greșită interpretare a legii, respectiv, a prevederilor art.4 alin. 1 din O.U.G. nr.13/2001 și a precizat că sancțiunea decăderii operează numai în cazul nerespectării termenului de depunere a contestației, nu și în situația nedepunerii acesteia la organul emitent al actului atacat.

Prin sentința civilă nr.118 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta nu a respectat condițiile prevăzute de lege în legătură cu procedura prealabilă în materia contenciosului fiscal, or, neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii echivalează cu neîndeplinirea acesteia, ceea ce constituie fine de neprimire, consecința fiind inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, invocând ca temei de drept, prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului, reiterând argumentele din acțiunea introductivă, recurenta a susținut, în esență, că instanța, pornind de la greșita interpretare a prevederilor art.4 alin.1 din O.U.G. 13/2001, în mod eronat i-a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât sancțiunea decăderii vizează termenul de formulare al contestației și nicidecum nedepunerea la organul emitent al actului atacat.

Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele ce urmează.

Prin procesul - verbal de control, încheiat la 8 noiembrie 2001 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de a vira la bugetul de stat suma de 366.135.204 lei, reprezentând diferență T.V.A. și 215.914.267 lei, majorări de întârziere aferente.

Împotriva actului de control reclamanta a depus contestație la Ministerul Finanțelor Publice, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art.4 alin.1 din O.U.G. nr.13/2001.

Prin decizia nr.10 din 11 ianuarie 2002, Ministerul Finanțelor Publice a anulat contestația ca nedepusă la organul competent.

Or, prin O.U.G. nr.13/2001 s-a prevăzut o jurisdicție administrativă specială pentru soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit art.7 din actul normativ menționat, contestațiile se soluționează prin decizie motivată, iar potrivit art.9 din același act normativ, „prin decizie contestația va putea fi admisă în totalitate sau în parte, ori respinsă”.

Așadar, existența jurisdicției administrative prealabile obligă nu numai persoana fizică sau juridică ce se consideră vătămată în drepturile sale să efectueze această procedură, dar și organul administrativ să analizeze temeinicia cererii, în speță, a contestatoarei, de a fi exonerată de plata sumelor la care a fost obligată prin actul de control și să hotărască în consecință.

În cauză, se constată că, deși reclamanta a depus contestație în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de control, procedura prealabilă, sub aspectul pretențiilor reclamantei, nu a fost parcursă.

În consecință, pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza pentru soluționarea contestației la Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Societatea comercială „FR” S.R.L., în prezent Societatea comercială „ FGR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș împotriva sentinței civile nr.118 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza la Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș pentru soluționarea contestației.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.