Passport authority's cassation appeal rejected; three-year free movement restriction overturned under EU Directive 2004/38/EC.
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed the appeal in cassation filed by the passport authority, upholding the lower courts' decisions that rejected the request to restrict a Romanian citizen's right to free movement in Italy for up to three years; the earlier judgments denying the restriction remain in force. The dispute arose when the authority, relying on Law No. 248/2005 articles 38, 39, and 52, sought the restriction after the individual was readmitted from Italy in December 2006, but the trial and appellate courts found no grounds for it. Decisively, the Court held that since Romania's EU accession on 1 January 2007, Directive 2004/38/EC prevails over national law and prior readmission agreements; under Articles 6(1) and 27, restrictions on free movement are permitted only for public policy, security, or public health reasons, which must be proven, cannot serve economic purposes, and must comply with proportionality—none of which were established in this case, so the appeal under Article 304(9) of the Civil Procedure Code failed, and the decision was declared final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Passport authority's cassation appeal rejected; three-year free movement restriction overturned under EU Directive 2004/38/EC: În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de apel ar fi contrară art. 38 lit a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 21 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul B.E., solicitând restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la 10 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 429 din 21 martie 2007, a respins cererea, reținând că:
- în speță sunt operante prevederile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului, care încă nu au fost transpuse în dreptul intern;
- potrivit directivei menționate, dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat, iar exercițiul acestui drept poate fi restrâns numai pentru anumite motive, care în speță nu au fost dovedite.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 401 din 4 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, cu o motivare asemănătoare.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de apel ar fi contrară art. 38 lit a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;
- potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică;
- totodată, ultimul text mai prevede că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în speță nu s-a făcut dovada existenței vreuneia dintre împrejurările prevăzute de textele enunțate pentru restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație și ședere în Italia.
În consecință, instanțele de fond și apel au stabilit și interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în speță, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. impunându-se respingerea prezentului recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 401 din 4 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.