Drug trafficking conviction and 5-year sentence upheld on appeal; pretrial detention deducted.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1520 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalui București, secția l penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C.V., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat Ia art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a dispus restituirea sumei de 366 RON și a dispus confiscarea telefonului mobil Nokia 6100.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o perioadă de încercare de 6 ani și 6 luni și 2 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) și b) C. pen.

A dispus aplicarea dispozițiilor art. 863 C. pen.

A pus în vedere dispozițiile art. 863 pct. 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A dedus prevenția de la 4 mai 2006 la zi și a dispus punerea de îndată a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a confiscat de la inculpat un telefon Nokia 600 și a dispus confiscarea în vederea arderii a 0,29 grame heroină rămasă după expertiză.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a retinut că, în urma unor autodenunțuri a martorelor S.A. și G.A. s-a organizat în data de 4 mai 2006 un flagrant prin capcanarea banilor, care au fost predați numitei S.A. de către organele de poliție.

Aceasta, însoțită de martora denunțătoare G.A., s-a deplasat în zona Europa, s-au întâlnit cu inculpatul M.V., i-au cerut droguri, acesta l-a sunat pe inculpatul D.C., care i-a predat cele două doze,care la rândul lor au fost predate martorelor denunțătoare.

Inculpatul M.V. a dat banii martorului C.N. pentru a-i schimba, apoi i-a predat inculpatului D.C., acesta recunoscând că este consumator, dar i-a mai mult pentru a și vinde, iar inculpatul M.V. a recunoscut că folosea drogurile luate de la inculpatul D.C.

În data de 4 mai 2006 a fost rugat de un prieten și, pentru a obține un comision, a intermediat vânzarea a două doze luate de la inculpatul D.C.

Situația, de fapt, a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces - verbal de consemnare denunțuri, proces - verbal de înseriere bani, procese - verbale percheziții, proces - verbal prindere în flagrant, verificare registru apeluri al telefonului Nokia 6100, depoziții denunțătoare, declarații martori, declarații inculpați.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.C.V., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în raport de atitudinea sinceră manifestată în ambele faze ale procesului penal, precum și de împrejurarea că la data comiterii faptei avea un loc de muncă.

Prin decizia penală nr. nr. 61 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul D.C.V. împotriva sentinței penale nr. 1.520 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, sectia l penală, în dosarul nr. 35.533/3/2006. A fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 4 mai 2006 la zi.

În temeiul art. 357 lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Nokia 6100 aflat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O., potrivit dovezii seria AT nr. 0019417.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a dedus prevenția de la 4 mai 3006 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar, analizând sentința apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 C. proc. pen., a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, efectuată în cauză, în sensul că apelantul-inculpat se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen., constând în aceea că în ziua de 4 mai 2006 a vândut inculpatului M.V. două doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei, deținând totodată trei doze de heroină destinate comercializării.

Instanța fondului i-a aplicat apelantului-inculpat o pedeapsă coborâtă la nivelul minimului special, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a atitudinii sincere, cu toate că se afla în stare de recidivă postexecutorie.

S-a constatat că apelul inculpatului este însă întemeiat sub alte aspecte, respectiv al omisiunii primei instanțe de a face aplicarea art. 88 C. pen. și în privința apelantului-inculpat, aspect care va fi îndreptat în apelul inculpatului.

De asemenea, s-a reținut că se impune restituirea către apelantul-inculpat a telefonului mobil ridicat de către lucrătorii de poliție cu prilejul flagrantului, deoarece utilizarea telefonului mobil nu a servit în mod nemijlocit la realizarea laturii obiective a infracțiunii, contactul dintre inculpați putându-se realiza prin orice alt mijloc de comunicare.

Împotriva deciziei instanței de prim control judiciar, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care, prin apărător a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art 3859 14 C. proc. pen., reiterând solicitarea formulată și în fața instanței de apel, respectiv reindividualizarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acesteia.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelului de recurs invocat și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În recursul declarat de inculpatul D.C.V. s-a invocat acest caz de casare, teza I.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că nu are incidență, în cauză, cazul de casare indicat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind bine individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Astfel, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond a fost stabilită cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare și nu se impune a fi redusă, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului, a fost avută în vedere, ca circumstanță atenuantă, și a determinat o coborâre a pedepsei aproape de minimul special, în condițiile în fapta a fost săvârșită în stare de recidivă.

De asemenea, se constată că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită, este în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.V.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 mai 2006, la 10 mai 2007.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.V. împotriva deciziei nr. 61 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 4 mai 2006, la 10 mai 2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2007.