Recognition of beneficiary status under Law No. 189/2000 based on witness testimony proving wartime refugee status in lieu of official documents of ethnic persecution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, upholding the appellate court's judgment that annulled the administrative decision denying the claimant the status of beneficiary under Law No. 189/2000 and ordering the recognition of his rights for the period between September 1940 and December 1944. The dispute centered on whether the claimant, who fled from Călătea to Roșia de Beiuș with his family during World War II, had sufficiently proven ethnic persecution to qualify for compensation under the legislation regulating the rights of victims of the communist regime and those displaced by war. The court held that while official documents proving persecution were absent, the authenticated testimony of witnesses establishing the fact of refugee status in the specified period constituted sufficient evidence to substantiate the claim under Law No. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedRecognition of beneficiary status under Law No. 189/2000 based on witness testimony proving wartime refugee status in lieu of official documents of ethnic persecution: Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că din declarațiile autentice ale martorilor rezultă că reclamantul a fost refugiat din localitatea Călătea în localitatea Roșia de Beiuș, împreună cu părinții săi, în perioada 1940 - 1944.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.Ș. a solicitat anularea Hotărârii nr. 11467 din 10 ianuarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 147/ CA din 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.Ș. și a anulat Hotărârea nr. 11467 din 10 ianuarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.
A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada septembrie 1940 – decembrie 1944.
Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că din declarațiile autentice ale martorilor rezultă că reclamantul a fost refugiat din localitatea Călătea în localitatea Roșia de Beiuș, împreună cu părinții săi, în perioada 1940 - 1944.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat că nu există dovada indubitabilă a existenței unei persecuții etnice suferite de familia reclamantului și implicit de acesta și plecarea în refugiu a acestora.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile martorilor se reține că reclamantul împreună cu familia sa au fost refugiați din localitatea Călătea în localitatea Roșia de Beiuș, în perioada 1940 - 1944. Chiar dacă în speță reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice prin acte oficiale, această dovadă s-a făcut prin declarațiile autentificate ale martorilor, ceea ce îl îndreptățește pe reclamant la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să fie respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 147/ CA din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.